Nu știu ce a fost aseară, dar a fost bine. Venise momentul să mă spăl și eu pe cap, după vreo trei sau patru zile în care nu reușisem să fac asta.
Puiul de om se juca prin casă fără să facă vreun tantrum, fără să spună că vrea să ne jucăm fix atunci sau că vrea să facă baie fix atunci, în casă era ordine în proporție de 80-85%, nu trebuia să fac mâncare, nu aveam un deadline care să mă grăbească, apă caldă știam că este, toată lumea era hrănită. Adică era liniște și pace în universul nostru. Cred că planetele se aliniaseră așa cum rareori o fac. Nu știu dacă Mercur era retrograd sau nu, dacă Luna era în Berbec sau nu, dacă era vreo zi cu ghinion sau una norocoasă ceva de genul. Nici măcar nu mi-am citit horoscopul. Știu doar că era un moment bun pentru un duș cu apă fierbinte, fără grabă, fără țipete în jur, fără vocea din capul meu care îmi spunea să mă grăbesc pentru că mai sunt o mie de lucruri de făcut și în câteva ore se termină ziua. Și energia mea, desigur.
M-am dus spre baie parcă plutind pe un nor. Am lăsat apa caldă să curgă. Și am așteptat. Și am așteptat. Și iar am așteptat. Încetul cu încetul apa se încălzea, până la un moment dat când nu s-a mai încălzit. Era călduță, dar nu foarte. Era acceptabilă. Să zicem.
În general nu am avut probleme cu apa caldă, cu excepția câtorva zile în care mergeam la bunicii puiului de om ca să facem și noi un duș. Dar fix atunci, când planetele se aliniaseră atât de bine, când norul ăla pufos m-a dus spre baie, când era liniște și pace în univers (al meu, al nostru), fix atunci când în sfârșit puteam să mă spăl și eu pe cap fără să-mi clătesc în grabă părul și să mai las, poate, un strop de șampon pe undeva, fix atunci apa trebuia să fie călduță, să zicem?
Deh, nu le poți avea pe toate. Dar să renunț la clipele alea și la duș? Nici gând!
Vă spun că m-am bucurat de dușul ăla tare mult!
Da, nu le poți avea pe toate, dar vorba aia: Fă rai din ce ai. Eu am făcut un duș.
Sursa foto: Unsplash
