Mi se pare dragut cand oamenii mari fac conversatie cu copiii. Dar trebuie sa recunosc ca unele lucruri pe care le aud mi se par cam ciudate. In ultima vreme am tot auzit o intrebare adresata copilului si mi-am amintit ca si in trecut am auzit-o, cand eram mai mica.
Am iesit ieri la plimbare cu puiul de om. Plouase, asa ca i-am dat cizmele. O vede o doamna, ii spune “Vaaaai, ce cizme frumoase ai!”. Copilul se bucura, ii place sa socializeze, sa fie in centrul atentiei, ma bucur si eu ca ea se bucura. Apoi aud: “Mi le dai mie?”. Puiul de om se uita la cizme, nu intelege, se urca pe trotineta si pleaca de langa doamna respectiva.
Si lucruri asemanatoare se intampla si cand mananca ceva. “Vaaaai, ce papi tu acolo? Imi dai si mie?”.
Stau si ma gandesc cum ar fi daca as merge eu linistita pe strada, as purta pe umar o geanta, cineva m-ar opri, mi-ar spune ca ii place, dupa care m-ar intreba: “Da’ nu-mi dai mie geanta ta?”. Bineinteles ca as ramane cu gura cascata. Ce ar trebui sa fac? Sa-i dau geanta? Ba chiar sa mai si intreb persoana respectiva daca nu vrea si pantofii mei, poate si hainele, ca sa se asorteze cu geanta?
Sau merg pe strada, mananc o inghetata, iar cineva sa ma intrebe ce pap eu acolo.
-O inghetata.
-Mmmm, bun, nu-mi dai si mie?
Mi s-ar parea un lucru de neinteles. Si cred ca si celor mici. Doar pentru ca sunt mici, nu inseamna ca lor nu li se par ciudate astfel de intrebari. Ar trebui sa ne punem un pic si in locul lor si sa intelegem ca unele lucruri pe care le spunem copiilor pot parea ciudate si de neinteles, asa cum li s-ar parea si adultilor daca ar fi pusi in aceeasi situatie. Sunt mici, dar asta nu inseamna ca pentru ei lucrurile de genul asta nu sunt bizare.
Cand intrebi un copil daca-ti da cizmele lui, ce ar trebui sa faca? Sa se descalte si sa ti le dea? Sau ce fel de raspuns se asteapta la o astfel de intrebare?
Poate ar fi amuzant daca copilul nu s-ar uita ciudat la persoana care i-a adresat intrebarea, la cizmele despre care crede ca ii pot fi luate si nu ar pleca de acolo de teama ca va ramane descult.
Daca tot ne face placere sa purtam o conversatie cu cei mici, am putea incerca sa gasim alte subiecte de discutie. Sunt destule. Intrebari simple, cum ar fi: “Cum te numesti?”, “cati ani ai?”, cred ca ar putea marca inceputul conversatiei cu un copil si nu l-ar pune pe fuga.
Puii vostri ce intrebari neasteptate aud de la necunoscuti?
Sursa foto: Pexels (Jill Wellington)
