D'ale mamei

O iubesc

O iubesc

O iubesc in fiecare secunda si din ce in ce mai mult, cu fiecare clipa ce trece.

O iubesc dimineata, cand incepe sa vorbeasca pe limba ei in patut si ne avertizeaza ca ii este foame, cand se intinde in stilul ei dragalas si amuzant ori cand ma priveste si imi zambeste la cateva minute dupa ce s-a trezit.

O iubesc cand pleoapele imi sunt grele de somn, dar trebuie sa ma trezesc in timpul noptii ca sa ii dau lapticul.

O iubesc cand gangureste, cand incearca sa imi vorbeasca pe limba ei de bebelus.

O iubesc cand imi cuprinde degetul cu manuta ei mica si cand ochii ei mari, rotunzi, ma urmaresc prin camera.

O iubesc la fiecare strop de lapte pe care il mananca fericita, cu pofta, la fiecare miscare a obrajilor ei rotunzi si perfecti ce se misca in timp ce mananca.

O iubesc cand doarme linistita, cand rade in somn si ma face curioasa sa aflu daca viseaza ceva sau ce viseaza.

O iubesc cand isi framanta manutele. Poate si bebelusii au grijile lor, “bebelusesti”.

O iubesc cand se linisteste in bratele mele sau dupa ce gasesc o modalitate de a-i atrage atentia pentru a se linisti atunci cand plange.

O iubesc cand pare fericita, eliberata si multumita dupa ce face numarul doi în scutec. Si urmeaza sa intervin.

O iubesc in fiecare seara cand o punem in patutul ei, adormita.

O iubesc cand ii observ interesul pentru lumea din jur. Cand exploreaza, cand descopera si se descopera.

O iubesc pentru ca in fiecare zi ma invata cum sa fiu mama si cum sa fiu o versiunea mai buna de-a mea, un om mai fericit.

O iubesc pentru ca ne-a ales pe noi sa ii fim parinti.

O iubesc pentru ca pentru ea am invatat sa fiu mai puternica si mai curajoasa.

O iubesc pentru ca mi se pare atat de firesc, asa cum este firesc sa respir, sa-mi bata inima in piept.

O iubesc cand ridica spranceana, cand este surprinsa, mirata.

O iubesc cand isi schimba expresia in fata aparatului de fotografiat, ca si cand ar sti ca urmeaza sa fie pozata.

O iubesc pentru sufletul frumos si inocent pe care il are si ne arata puritatea in cea mai desavaraita forma a sa.

O iubesc cand se lasa mangaiata de adierea vantului si de razele soarelui.

O iubesc cand isi papa jucariile, manutele, perna si cam tot ce prind manutele ei.

O iubesc pentru ca este un intreg perfect, jumatate din mine si jumatate din el.

O iubesc pentru ca are forma ochilor tatalui ei, zambetul lui si se pare ca si un pic din firea lui.

O iubesc cand isi uda hainutele de laptic si trebuie sa schimbe numeroase tinute dupa masa.

O iubesc cand ii vad gropita ce se formeaza in partea dreapta a gurii ei ce incearca sa-mi vorbeasca sau cand imi zambeste.

O iubesc pentru ca a facut si va face mereu parte din mine, pentru ca a crescut in pantecul meu, pentru ca timp de noua luni m-a insotit oriunde. Cu ea nu m-am simtit niciodata singura.

O iubesc cand genutele ei lungi si curbate clipesc lenes.

O iubesc cand o surprind uitandu-se curioasa la televizor.

O iubesc cand nu mai are rabdare pana e gata lapticul si devine din ce in ce mai “vorbareata”. Imi place ca stie sa se faca auzita de acum.

O iubesc cand isi asaza capul pe pieptul meu, cand mi-se cuibareste in brate si se linisteste.

O iubesc cand o tin in brate si dansam impreuna.

O iubesc din milioane de alte motive pe care cuvintele nu le pot descrie.

Sursa foto: Pixabay

Alte subiecte:
Iti multumesc, fetita mea!
In bratele lor e lumea toata
Cand copilul zambeste…. Pentru toate mamicile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *