D'ale mamei

O iubire cum alta nu e

iubire

Nu credeam că e omenește posibil să iubești atât de mult, de intens, cu fiecare respirație și bătaie a inimii, cu toată ființa ta. Apoi am devenit mamă și am cunoscut o iubire cum alta nu e. Și-mi spuneam că mai mult de atât nu ai cum să iubești, dar pe zi ce trece îmi dau seama că se poate. Se adună iubirea acolo în sufletul tău, ți-l umple și ți-l încălzește, îl face să zâmbească mult, cu gura până la urechi, așa cum nu ți-ai fi imaginat că este posibil.

Iubești de când te știi: mamă, tată, bunici, frați și surori, prieteni, iubiți, animalul de companie etc. Fiecare iubire e diferită și frumoasă în felul ei, dar iubirea pentru puiul tău e altfel. Îți e putere și slăbiciune, zâmbet și lacrimă și câte și mai câte, aflate la poluri opuse.

Te întrebi de unde vine, o scoți din tine prin cuvinte, îmbrățișări, sărutări pe frunte, zâmbete, lumina aia din privire care apare când ești cu al tău copil, dar sunt și momente în care parcă îți rămâne blocată pe buze, nici nu știi cum să o mai lași să iasă afară, pentru că gesturile și cuvintele ți se par mărunte în comparație cu iubirea aia infinită lipită de inima ta.

Te înalță, îți dă aripi, te pune față-n față cu tine așa cum poate n-ai fost niciodată, te face să-ți vezi calități și defecte, poate îți deschide răni din copilărie, de care nici nu știai sau pe care preferai să nu le vezi, dar te și vindecă. Te cuprinde ca o îmbrățișare caldă de care toată ființa ta are nevoie. E ca o gură de aer proaspăt, ca o ploaie liniștită, care face să crească tot ce atinge.

Foto: Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *