Sâmbătă de dimineață am plecat cu mic cu mare în vacanță. Prima noastră vacanță împreună, după ce am mai anulat altele.
La aeroport, la noi, ne-am tot intersectat cu o familie cu o fetiță de vârsta puiului de om. Când am ajuns în Turcia în aeroport și ne așteptam bagajele, ne-am revăzut cu aceeași familie, iar copiii au început să se joace împreună, până când, la un moment dat, fetița acelui cuplu i-a cerut mamei ciocolată. După ce s-au consultat părinții și au stabilit că poate primi dulcele, mama și bunica au luat-o pe fetiță de lângă a noastră ca să-i de pe furiș ciocolată, să nu cumva să le vadă Maria. Puiul de om, care nu știa ce se întâmplă și ce vor ele să facă la mai puțin de un metru de ea, în mare secret și cu spatele spre noi, le tot dădea târcoale, curioasă, motiv pentru care mama și bunica fetiței, vizibil iritate, nu știau ce să mai facă.
– Maria, vino aici, să ne așteptăm bagajele, i-am spus celei mici, ca să las oamenii să își vadă de ale lor, să nu înceapă vacanța supărați că nu le iese treaba.
Curioasă, nu s-a lăsat până nu a văzut ce se întâmplă, de ce se tot chinuiau mama, bunica și fetița să se ascundă. A observat ciocolata și în secunda următoare m-a întrebat:
– Mami, am joie?
– Nu, pui, nu ai voie, conține lapte. Dar ai și tu biscuiții tăi. Vrei?
– Da, îmi răspunde fericită.
Cu pachetul de biscuiți în mână, puiul de om se uită la mama fetiței și o întreabă:
– Are voie?
– Da, îi răspunde femeia surprinsă.
Apoi Maria îi oferă celei mici, care tocmi își termina de mestecat ultima bucată de ciocolată, din biscuiții ei.
Nu s-a ascuns, nu s-a întors cu spatele. Și-a dorit să împartă cu acea fetiță din dulcele ei.
Foto: Pexels
