Va veni o zi în care la capătul telefonului
pe care vrei sa-l dau mai târziu, nu va mai fi nimeni,
iar la capătul dorului vor fi bunici, părinți,
pe care-ai vrea să-i mai auzi un pic, aici.
Va veni o zi în care îți vei aminti de azi, când era bine,
azi, când ai tăi sunt aici, cu tine,
azi, când simți că încă mai ești copil
în brațele bunicii, în brațele mamei.
Va veni o zi cu doruri multe,
din carnea sufletului rupte,
o zi în care lumea ta va fi mai săracă
cu un bunic, mamă sau tată.
Va veni o zi în care vei pune mâna pe telefon,
iar la capătul celălalt va fi doar un ecou,
al vocii tale ce se-mbracă-n dor,
al tăcerii ce niciodată nu se va mai umple
cu muzica vocii persoanelor iubite.
Așa că ia telefonul acum, nu mai târziu,
și sună-i ca să-ți umpli inima cu ei,
ia mașina sau trenul și mergi să-i vezi
acum, când dorul se topește în îmbrățișări, priviri și vorbe.
Și lor le e dor acum de tine
cum ție-ți va fi într-o zi care, cândva, vine…
Sursa foto: Pixabay
