Cred că au copiii un al șaselea simț care se activează când dorm. Fix când mama pune capul pe pernă la prânz, ca să doarmă și ea un pic, când mama și tata vor să se uite seara cinci minute la un episod al serialului pe care l-au început probabil când s-a născut copilul, iar după cele cinci minute știu sigur că adorm, când vor să facă un pic de curățenie prin casă sau când vor să stea și ei puțin împreună, imediat copilul se trezește. Iar dacă al șaselea simț al copilului se întâmplă să doarmă mai adânc decât puiul de om, se activează cel al vecinilor care, crezând poate că pereții sunt mai moi la oara aia, încep să folosească bormașina, ciocanul, sau poate scapă pe jos vreo chestie care cântărește cel puțin o tonă și se aude zgomotul în tot universul, iar copilul, inevitabil, se trezește.
Azi, ca și ieri, după ce a adormit copilul și am mai făcut una, alta, simțeam că aș putea adormi și în picioare. Pun capul pe pernă. Copilul nimic. Dormea liniștită. Adorm cred că imediat ce închid ochii și după un timp care mi s-a părut o secundă, se trezește copilul.
– Trezește-te, mama, îmi spunea când încă mai moțăiam. ‘Neața, continuă ea.
Vede că încă moțăi, așa că îmi deschide ochii. Și mă gândeam cum ar fi dacă aș face și eu ca cei din desene animate, dacă mi-aș desena o pereche de ochi pe pleoape. Oare ar funcționa? Aș mai „fura” și eu cinci minute de moțăială? 😁
Cu gândul ăsta în minte, m-am trezit. Dacă m-aș pricepe la desen, aș încerca-o și p-asta. Just for fun.
Sursa foto: Pexels (Pavel Danilyuk)