Oare ce vezi tu, copilă, când mă privești în ochi?
Îmi vezi sufletul plin de tine?
Mă vezi pe mine, așa cum sunt, chiar și lucrurile pe care încerc să le ascund ca să nu fiu criticată, ignorată, blamată?
Îmi vezi lacrimile plânse și neplânse, bucuriile, tristețile, visurile?
Te vezi pe tine și observi cum mi se luminează privirea când te văd, când te țin de mână, în brațe, când vorbesc despre tine, când vorbești cu mine?
Cred că mă vezi așa cum poate nu mă vede nimeni, îmi vezi sufletul, vezi în ochii ăștia căprui până și iubirea pe care ți-o port zi de zi, fără condiții, fără explicații.
Oare ce simți tu, copilă, când te țin în brațe?
Simți liniștea din suflet și multă iubire?
Simți că voi fi mereu lângă tine?
Simți că inima mea dansează lângă a ta?
Simți că mi-e bine lângă tine?
Simți că ți-e bine lângă mine?
Simți că dincolo de noi nu mai e nimeni, nu mai e nimic parcă, pentru că-n îmbrățișarea noastră e lumea toată, lumea noastră?
Simți că și eu am nevoie de tine?
Oare ce simți tu, copilă, când te țin de mână?
Ai încredere în tine, în mine, în noi?
Știi că astfel putem merge împreună pe orice drum, spre orice vis, în ritmul nostru, cu opriri, cu sensuri unice sau greșite, cu drumuri drepte sau șerpuite, cu urcușuri și coborâșuri, cu întoarceri din drum, cu drumuri necunoscute?
Știi că nu voi da drumul mâinii tale decât atunci când știu că e sigur, când o să-mi ceri să fac asta, dar chiar și așa, voi fi aproape de tine, iar când vei întinde mâna ca să o cauți pe a mea, o voi întinde spre tine, ca acum când ești atât de mică?
Simți că astfel putem trece peste orice împreună?
Sursa foto: Unsplash (Omar Lopez)
