Port toamna in mine de 28 de ani de cand am respirat-o prima data. Sunt un copil al toamnei si uneori cred ca am fost sau inca sunt insasi toamna. Am fost pe rand copacul cu frunze ruginii, dezgolit de timp si de vant, am fost soarele ca portocala ce-ncalzea prea timid, prea putin, oameni si pamant. Am fost pasarea …
Sunt zile cu parfum de toamna si frunze leganate de vant, dansand in aerul tomnatic, rece, pana cand ajung covor, pe pamant. Sunt zile de poveste care mi se lipesc de suflet, ca o haina, ca o piele, sa-mi fie amintire si scut. Sunt zile frumoase, cu noi trei, copil, mama si tata, jucandu-ne, razand mult, fiind cu totii copii …
“Te iubesc”-ul copilariei mele a fost absent. Subinteles, dar rareori spre niciodata rostit. Nu as sti sa spun de ce. Poate fiindca ai nostri nu au fost invatati sa isi exprime sentimentele, sa le arate prin cuvinte. Cred ca mereu am tanjit dupa un te iubesc d-ala plin, pufos, rostit clar, sincer. Un “te iubesc” venit din tot sufletul, din …
Asa cum am mentionat si in articolul anterior pe care il gasiti aici, cand ne-au crescut, parintii nostri nu aveau acces la informatiile pe care le avem noi acum. Si ne-au crescut asa cum au stiut, cum au putut, cum au invatat si ei de la parintii lor, de la vecini, bunici etc. Noi am crescut cu frica-n san. Ai …
De cand sunt mama, sunt mai atenta la anumite lucruri. Ma uit cu grija si curiozitate in propria copilarie ca sa descopar lucruri, sa evit greseli, sa invat din ele. Fiindca noi, parintii de acum, avem acces la informatii, putem schimba modul in care se cresc puii de om. Parintii nostri ne-au crescut altfel, asa cum au stiut si cum …
Am crescut intr-o lume in care sa fii femeie mi s-a parut greu si dureros si cu multe nedreptati. Femeia trebuia sa fie si sa faca totul pentru ceilalti, numai pentru ea nu. Cand sa mai aiba timp si de ea, cand si cum sa invete sa se iubeasca si pe sine ca mai apoi de la ea sa invete …
Uite, mi-au rămas câteva firimituri din apus pe gene. Sunt un pic sărate acum de la lacrimile astea de emoție uitate în ochii mei căprui. Uite, se înnoadă apusul cu o lacrimă şi-n îmbrățișarea asta a lor stranie, dar de neuitat totodată e frumusețea vieții ce ne aleargă prin vene şi ne bate în piept Tic, tac Tic, tac. Se …
Raze de soare in zambetul tau dintre obrajii rotunzi, mici, si-n parul ca mierea. Vant. Danseaza cu parul tau cu razele din el, cu rasul tau curat, de copil. Un moment aici, in timp, un moment pe care l-am oprit pentru mine aici, chiar aici in minte si-n suflet pentru cand mintea mea va fi batrana si va mai uita. …
Am clipit o data, de doua, de trei. de mai multe ori si intre acele clipiri ai mai crescut un pic si inca un pic si inca un pic. Ti-a crescut parul ca mierea si s-a ondulat un pic apoi un pic mai mult si inca un pic. Pic cu pic te-ai inaltat, ai invatat una apoi alta si tot …
De cate ori nu ai auzit sau nu ai spus chiar tu “N-am timp!”?. Da, asa este, nu avem timp mereu, suntem contra cronometru. Ne grabim, ne plangem ca nu ne ajunge timpul sa facem totul, orice. Si in graba asta, din dorinta de a castiga timp, pierdem. Ce pierdem? Timp petrecut cu oamenii dragi noua. Pentru ca acesta mi …
