Noaptea își picură întunericul în camera noastră,
și luna începe la geam să ne zâmbească.
Îți pup fruntea, îți spun „noapte bună!”
și-adormi de pieptul meu lipită.
Lumina lunii se strecoară printre jaluzele,
s-așază liniștită pe palmele tale mici,
în care viitorul nu știu să-l citesc, dar citesc mulți pupici
lăsați de mine-acolo, să te-nsoțească oriunde mergi,
pot să citesc mângâierile blânde și liniștitoare
oferite de mânuțele astea ale tale.
Te privesc cu un dulce sentiment curgându-mi prin vene,
și deși te văd în fiecare zi parcă nu te-am mai văzut de multă vreme,
ai mai crescut, ai trăsături de copil, nu de bebeluș.
Când s-a scurs timpul? mă-ntreb privindu-te. Tu ții în brațe pisica de pluș.
E noapte, e liniște din nou în lume,
îmi ascult sufletul care vorbește despre tine,
te cuprind în brațe, te pup pe frunte,
și-adorm cu zâmbetul pe buze.
Sursa foto: Unsplash (Liv Bruce)
