D'ale mamei

Pastele asta a fost altfel, dar a fost bine

pastele

Inceputul zilei de Paste nu a fost deloc promitator. Trezita cu fata la cearceaf, probabil din cauza visului din timpului noptii sau din cine stie ce motiv oarecum ascuns, pe care nu l-am cautat in mine, am crezut ca ziua a fost compromisa. Apoi am vrut sa pregatesc un desert simplu si rapid, nu mi-a iesit, desi de nenumarate ori il faceam fara probleme, cu ochii inchisi, vorba aia. Si cam asa s-au scurs primele ore ale zilei. Apoi a fost mai bine.

Am stat cu puiul de om, am facut doua sedinte foto prin curte si asta m-a mai linistit. Am ras, am vorbit cu oamenii mei, la telefon sau in scris, i-am simtit aproape chiar daca suntem departe, ne-am gandit cu totii la mai bine, ca in curand va trece si asta. Nu ne-am spus-o, dar stiu ca acolo ne erau plecate gandurile.

M-am bucurat ca ziua asta ne-a gasit bine, sanatosi, ca am petrecut-o langa minunea care ne indulceste zilele. Ea nu stie ce e in lume, iar in lumea ei e in siguranta si e ocrotita. Si tare fericita.

A fost al doilea Paste petrecut cu cea mica. A fost fascinata de ouale colorate pe care nule-a lasat din manute ceva timp. Suficient cat sa facem o sedinta foto, sa stea ocupata ca sa mancam si noi fara sa ne sara inima din piept la cativa metri, cand o ia la fuga prin curte. Le-a spart pe toate care erau in cos. S-a jucat cu ele ca si cand ar fi fost mingiute. Au bucurat-o. Nu a ciocnit oua cu noi, le-a ciocnit singura.

A purtat pantiofiorii rosii din lac, pe care ii mai admira din cand in cand, dar nu la fel cum admira ouale in diferite culori din cosulet. Am trimis poze cu ea tuturor celor carora le este tare dor de ea. Mama visa sa ciocneasca un ou cu puiul de om, tata abia asteapta sa o ia in brate, nasii sa o vada, fratele meu sa se joace cu ea si asa mai departe. Sper ca le-am facut dorul mai suportabil cu filmuletele si fotografiile.

A adiat vantul si tare placuta a fost senzatia aia. Simteai ca esti viu, ca traiesti atunci si acolo, ca esti liber, chiar si inchis in curte.

Am ascultat muzica si era imposibil sa nu o simti in intreaga fiinta, sa nu iti dea o stare buna.

Pastele asta a fost altfel, insa a fost bine. Pentru ca, numarandu-ne binecuvantarile din ziua respectiva si din toata perioada asta, ne dam seama ca desi viata nmoastra s-a schimbat mult, ca nimic nu mai e la fel, sunt numeroase lucruri pentru care sa multumim divinitatii: suntem sanatosi, oamenii nostri la fel, suntem langa puiul nostru de om, avem muzica, vantul ce ne mangaie pielea, curtea in care sa ne umplem pieptul cu aer curat (atat cat poate fi de curat in oras) si alte lucruri marunte care fac diferenta.

Sursa foto: Arhiva proprie

Copilul se iubeste mereu, nu numai cand ai chef sau timp sau starea necesara

Mi-a fost pântecul ca o lună plină

Fa-ti timp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *