Poate ți-a fost greu, mamă, să te desprinzi. Ai fi vrut să-i mai ții mâna mică în mâna ta, să-ți mai îmbrățișezi copilul strâns, încă o dată, înainte de a-l lăsa pentru prima oară într-un loc nou, cu oameni noi. Aveai, poate, lacrimi în ochi când i-ai spus că-l iubești, înainte să te pregătești de plecare, iar copilul, pe jumătate curios, pe jumătate sfios, să se îndrepte spre clasă de mână cu învățătoarea.
Ai simțit cum lacrimile îți înțeapă ochii? Ai rămas minute bune lângă grădiniță? Te-ai întrebat dacă ești o mamă îngrozitoare pentru că-ți lași copilul cu niște oameni pe care nu-i știe? Ai simțit că ți se face deja dor de el, de voi? Te-ai oprit de câteva ori pe drum și te-ai uitat în urmă, ca să vezi cât de mare e distanța aia dintre tine și copil? Îți imaginai că va fi altfel, așa-i? Abia așteptai să ai și pentru tine niște timp liber, iar acum că-l ai, e altfel decât te-ai așteptat.
E greu, mamă, începutul ăsta. Doare desprinderea voastră. Și e normal să fie așa. Ți-e greu și ție, îi e greu și puiului de om, pentru care a început un nou capitol al vieții. Simți nevoia să plângi? Plângi. O să fie din ce în ce mai bine, dar până atunci vreau să știi că e normal să simți ceea ce simți, așa cum e normal ca puiul tău să înceapă etapa asta nouă. A crescut, se desprinde de tine un pic ca să fie în lumea lui nouă, plină de provocări, de noi cunoștințe, de prietenii pe care le va lega. Are nevoie de toate lucrurile astea și cred că și tu ai nevoie de acel timp în care puiul tău e pe mâini bune, pentru a te ocupa și de tine. Cred că nu-ți vine acum să deschizi sticla de șampanie, îți arunci ochii din cinci în cinci secunde pe telefon, ca să vezi pe camere ce-ți face puiul.
Ai un nod în gât? Poate un gol în stomac? Și eu am avut, și alte mame înaintea noastră și altele după noi. Tuturor ni se întâmplă. Nu știu dacă te ajută asta cu ceva. Pe mine m-a ajutat un pic. Nu să știu că și altora le e greu, ci să știu că greul ăsta e firesc, e al tuturor mamelor, că nu fac nimic greșit, că nu sunt o mamă rea.
Va veni o zi, și destul de curând, în care vă va fi mai ușor amândurora, în care asta va fi normalitatea, rutina voastră. Dar, până atunci, dați-vă voie să vă plângeți lacrimile, dorul, emoțiile alea amestecate. Îmbrățișati-vă, jucați-vă, povestește-i despre cum a fost ziua ta și întreabă-l despre a lui.
Foto: Pixabay
