Când cearcănele îți ajung până la gură, când numeri pe degetele de la o mână orele de somn din ultimele două sau trei zile, când copilul face un tantrum și în zece minute parcă îmbătrânești cu zece ani, când îți uiți răbdarea pe o bancă din parc, când ai vreo rană pe suflet care nu-ți dă pace, nu poți să te mai pui în locul copilului. Ești acolo, în locul tău, ești obosită, epuizată, simți că nu mai ai nici măcar o picătură de răbdare, cineva sau ceva ți s-a pus pe suflet ca o rană și nu știi cum să pui un plasture peste și să aștepți să se vindece, iar între timp să-ți vezi de ale tale.
Nu e mereu ușor să te pui în locul copilului, dar e necesar să faci asta. E nou pe lume, are multe de învățat, de aflat, de descoperit și are nevoie și de ajutorul tău pentru asta. Nu știe cum să spună ce îl doare, ce îl supără, de ce are nevoie. Dacă ar putea, te-ar lăsa să dormi toată noaptea, dacă ar ști cum să se descurce singur cu toate sentimentele alea copleșitoare, nu ar mai face un tantrum, dacă ar putea, ți-ar spune ce îi trebuie, pentru ca tu să nu mai fii nevoită uneori să ghicești, să tot încerci una sau alta și să nu funcționeze nimic, parcă. Dar știi, mamă, ce funcționează mereu? Să fii acolo, lângă el. Să îl ții în brațe. Să te simtă aproape. Să te pui în locul lui. Să înțelegi că reacțiile alea nu sunt despre tine, nu apar pentru că nu ai fi tu un părinte bun, ci pentru că sunt firești.
Copilul are nevoie să îi fii putere și liniște, busolă, mâini și picioare când e prea mic, are nevoie să îi explici lucruri, să îl ghidezi, să ai răbdare, să îl ții pur și simplu în brațe când pare că nimic nu are sens și totul e greu. Are nevoie să fii acolo, lângă el, chiar și când nu știi ce să faci. Ai încredere în tine, în copilul tău, și singuri veți învăța ce e de făcut.
Da, sunt situații în care din locul în care ești tu pare totul atât de greu, încât nu mai poți să te pui și în locul copilului. Înspiră! Expiră! Privește copilul de lângă tine. O mână de om. Atât de mic este pentru sentimentele de neînțeles pentru el, pentru erupțiile dentare care nu îl lasă să doarmă, pentru frustrarea venită din imposibilitatea de a-ți comunica multe lucruri. Dacă nouă, oamenilor mari, ne e greu să ne înțelegem și să ne domolim sentimentele, să exprimăm ceea ce simțim sau dorim, lor cum le-ar putea fi mai ușor?
Eu nu am reușit mereu să mă pun în locul copilului, să înțeleg, dar mă străduiesc, îmi cer scuze când nu știu sau nu pot să fac ce și cum ar trebui, învăț, accept și îmi promit că data viitoare voi face un pic mai bine.
Sursa foto: Unsplash (Bekah Russom)
