Când sufletul îmi plânge,
sângerează poezie,
prin degete și prin cuvinte,
ce se-aștern în șir pe hârtie.
Când sufletul îmi râde
și-n mine e bine,
mai scriu o poezie,
ca să-mi aduc de bine aminte.
Când sufletul mi-e plin de-atâta iubire
pentru puiul de om cuibărit cândva la mine în pântec
și-acum aici, în brațe, lângă mine,
din degete îmi iese poezie, cu degetele scriu cântec.
Când sufletul mi-e greu și simt că nu am aer,
când mi-e greu să fiu, fiindcă nu-s de fier,
din suflet îmi ies versuri, unul după altul și fac din ele colier
și-mpodobesc hârtia albă cu bucăți din sufletu-mi stigher.
Sursa foto: Pexels (RODNAE Productions)
