Urmează să mergem la o nuntă, așa că i-am cumpărat puiului de om o pereche de pantofi pe care să-i poarte în ziua respectivă. Albi, cu un pic de puf. I-au plăcut atât de mult încât s-a întors de la magazin încălțată cu ei. I-au plăcut atât de mult încât n-a mai avut răbdare până la eveniment și a mers cu ei la grădi într-o zi. De fapt, datorită acelor pantofi a mers la grădi atunci, pentru că voia să stea cu mama acasă, pentru că la grădi îi e dor de ea. Dar, când ai în picioare pantofi noi, albi și cu puf, parcă din dor mai dispare, sau e mai ușor de suportat. I-au plăcut atât de mult încât s-a mai încălțat cu ei de câteva ori și de fiecare dată a avut grijă să nu-i murdărească.
Apoi a venit și ziua în care am ajuns în parc. Îi purta iar. Rezistaseră destul. Acolo erau doi băieți, ceva mai mari decât omul meu mic. Se jucau fotbal și au invitat-o și pe ea. Păi a stat puiul meu pe gânduri înainte să accepte? Nooo! Direct spre minge s-a dus, încălțată cu pantofii ei albi, cu tot cu puful ăla care a atras-o imediat ce l-a văzut. Nici două minute mai târziu, se îndreaptă spre mine cu genunchii juliți (nicio noutate) și cu un pantof la fel de julit (asta era o noutate).
Am zâmbit când am văzut-o. Nu o interesa pantoful julit, mi-a spus că vrea să-i dea jos pentru că nu poate juca fotbal cu ei. Și s-a jucat mult și bine fotbal, în șosete, iar pantofii cândva noi o așteptau liniștiți lângă banca de pe care o urmăream zâmbind și mă gândeam că n-o să arate ca scoasă din cutie la eveniment, dar nici nu trebuie. Reparăm cumva pantoful sau ia niște sandale. Cred că printre altele, asta înseamnă să fii copil: să joci fotbal în pantofi eleganți, iar la eveniment să mergi cu ei un pic juliți. Și cred că, printre altele, asta înseamnă să fii mamă: să îi dai voie copilului să poarte pantofii noi, albi, chiar dacă știi că sunt șanse de 101 % să ajungă cu ei gri la eveniment. Dar sunt doar niște pantofi, care oricum îi rămân mici cât ai clipi, nu e ca și cum i-ar fi putut purta câțiva ani la rând, caz în care ar fi avut nevoie de mai multă atenție. Iar entuziasmul copilului contează mai mult. Puteam să-i spun că nu are voie cu ei încă, ar fi înțeles, sau puteam să îi pun undeva bine, să nu-i mai vadă, dar am ales altfel. Ea e fiica mea, fetița care se joacă fotbal în pantofi albi, eleganți, iar eu sunt OK cu asta. Sunt atât de multe alte lucruri mai importante, de care să avem grijă, sau care nu ne lasă să dormim, iar un pantof julit clar nu se află printre aceste lucruri.
Foto: Arhiva personală
