Eram atat de obosita, incat simteam ca daca nu ma asez imediat pe pat, o sa adorm in picioare. L-am rugat ca in seara asta (din nou), sa pregateasca el laptele pentru Maria. Ca de obicei, m-a ajutat. Chiar daca si el e obosit, ma intelege si nu se arunca pe pat imediat ce ajunge de la serviciu spunand, cum am auzit pe la altii, ca el e obosit de la munca in timp ce eu nu am de ce sa ma simt astfel pentru ca stau toata ziua acasa. Aseara, cand picam de oboseala, am simtit nevoia sa ii multumesc pentru tot ajutorul pe care mi-l ofera. Mi-a spus ca nu am de ce sa fac asta. Lui i se pare ceva normal sa ma ajute.
Este firesc sa se implice si tatal in cresterea copilului
Da, este firesc sa se implice si tatal in cresterea copilului, cu tot ceea ce presupune asta. Insa, din cate am vazut, nu toti gandesc astfel. Dupa intamplarea de aseara, astazi, cand am iesit sa cumparam cele necesare pentru Maria, am observat doua cupluri de parinti. Aceeasi poveste in ambele cazuri.
El statea linistit afara, la mall, la o masa, isi bea berea si isi fuma tigara, in timp ce ea alerga dupa si pe langa copilul care abia invatase sa mearga si explora imprejurimile. La un moment dat, femeia, enervata si porbabil obosita, a ridicat tonul si i-a spus ca vrea sa mearga acasa dupa ce isi termina el berea, pentru ca acolo copilul merge pe la toate mesele (care nu erau deloc curate) si punea mainile peste tot. In parc este altceva, a mai spus ea. Intorc privirea discret catre domnul caruia ii erau adresate cuvintele. Era linistit, parca nici nu auzise ce i se spusese. Si, in timp ce domnul continua sa se bucure de micile lui placeri, femeia ajunsese la scari cu cel mic, il ajuta sa urce usor, una cate una. Astepta sa isi termine barbatul berea si tigara, ca sa plece.
Nu trece mult timp si vad o alta scena asemanatoare. El si ea, trec strada cu cel mic. Ea il poarta pe copilul maricel in brate. Are un mic rucsac in spate. El, o sticla mica de apa in mana. Sticla pentru copii. Nici jumatate de litru nu avea. Cred ca mai avea si un balon sau o jucarie, nu-mi amintesc ce era. Ea intra in magazin cu cel mic, el ramane afara ca sa isi termine tigara. Intre timp, femeia cu rucsac in spate si copil in brate trebuia sa inceapa sa adune cumparaturile.
Vad astfel de scenarii des, din pacate. Ma gandesc la mamele care primesc put9n ajutor din partea tatilor sau poate chiar deloc. Ma gandesc la cei mici care, cand vor creste, nu vor avea amintiri cu tatii lor. Nu vor avea acea data in care au iesit cu tati in parc, au construit un castel din nisip, au desenat ceva, au pregatit o surpriza pentru mami, au ras in hohote pana le-au dat lacrimile si tot asa. Ma gandesc la tatii care nu stiu cata nevoie au de ei si mamele, dar si copiii si ca, la randul lor, si ei au nevoie de cei dragi. Da, sunt si momente grele in viata unui parinte, dar sunt si altele atat de frumoase, care nu se compara cu nimic. Iar ei, din comoditate sau din alte motive, le pierd.
Sursa foto: Pexels
Un lucru (din multe altele) pe care as vrea sa il invete copilul meu
Cuvintele pe care mie, ca mama, mi-ar placea sa le aud mai des
