D'ale mamei

Poza asta…

poza

Poza asta a fost facuta cu trei ani in urma, in primul meu concediu. Atat de mandra eram ca imi plateam singura vacanta aceea si atat de fericita am fost ca dupa zece ani am revazut marea!

Nu ma simteam confortabil in fata aparatului foto, intotdeauna mi-a placut sa fiu cea din spate, care face fotografiile. Nu aveam parul aranjat, vantul mi-l plimba in toate directiile, dar nimic din toate astea nu mai conta.

Totul se intampla dupa o perioada cu de toate, dupa luni la rand in care am trecut prin multe experiente si evenimente, mai mult sau mai putin placute. Cu cateva luni inainte ma mutasem in Bucuresti, si, ca sa pot sa ma intretin si ca sa imi fie mai bine, sa am cariera la care visam, am trecut de la un loc de munca la altul si chiar am avut trei la un moment dat. Jonglam cu toate cum puteam mai bine.

Apoi lucrurile s-au asezat, am inceput sa castig mai bine si sa imi permit sa merg intr-o vacanta. Asa ca, in vara anului 2017, am plecat. Cu o prietena, sora ei, cumnatul ei si nepotelul ei. Ne-am urcat in masina si am pornit spre mare.

Nu pot descire entuziamsul, bucuria, toate trairile de atunci. Si cand am vazut marea, dupa zece ani, a fost de vis. Mirosul ei, nisipul, valurile, totul parea de poveste. Nici nu stiam cat dor de mare se acumulase in mine in toti acei ani.

Era innorat si cam rece cand am ajuns, dar nu conta. Nimic nu mi-a injumatatit bucuria sau entuziamsul. Apoi au urmat zile mai bune, de stat la plaja. Ma rog, numai una, fiindca in ziua aia m-am prajit sub soare. Nici nu mi-am dat seama cand sau cum. A doua zi eram de un rosu de nedescris. Nu am putut sta la plaja deloc. M-am distrat si m-am bcuurat oricum de timpul petrecut acolo, chiar daca nu se mai punea problema de stat la bronzat.

Atat de tare m-am prajit atunci! Nu a fost o experienta palcuta. Si urma sa merg la o nunta, asa ca subsemnata a participat la eveniment cu pielea in doua culori. Aveam niste pantofi misto, dar misto rau, luati special pentru eveniemntul acela. Dar pantofii aia misto imi lasau la vedere pielea in doua culori, fiindca da, ma bronzasem cu forma papucilor.

Rochia mea frumoasa, albastra, care imi dezvelea bratele, candva albe, expunea acum, la nunta, o piele innegrita, dar nu dupa un bronz de poveste.

Dar, una peste alta, lasand la o parte intamplarea cu bronzatul, vacanta aia a fost una dintre cele mai frumoase. M-am simtit libera, independenta, fericita. M-am distrat.

Mi-e dor de mare si abia astept sa ii fac si puiului de om cunostinta cu ea. Dar va trebui sa amanam momentul o perioada.

Voi ce vacante va amintiti cu drag si ce lucruri nu veti uita niciodata din acele vacante?

Sursa foto: Arhiva personala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *