A trecut mai bine de un an de atunci, dar e una dintre cele mai emotionante amintiri din timpul sarcinii. Este vorba despre prima ecografie din timpul sarcinii.
Despre prima ecografie. Momentele traite atunci
Sarcina a fost o surpriza. Doua linii pe un test de sarcina anuntau ca voi avea un copil, stiam ca undeva in burta mea se dezvolta un pui de om. Si, cu toate astea, parca tot nu-mi venea sa cred. Era ceva greu de inteles. Eu urma sa fiu mama. Urma sa imi creasca burta. Urma sa nasc. Si urmau multe altele. Teoretic stiam. Practic, nu-mi venea sa cred.
Prima data cand am devenit constienta de sarcina a fost in timpul primei ecografii. A fost un moment emotionant. Unul dintre cele mai intense din viata mea.
Aveam un nod in gat, imi simteam lacrimile blocate acolo, dar nu voiam sa le dau voie sa se rostogoleasca pe obraz in timpul ala.
Prima data cand am auzit bataile inimii copilului de un pic peste un centimetru care crestea in mine, a devenit brusc totul real. Aia era noua mea realitate. In mine bateau doua inimi. Si Doamne, cat de frumos se auzea inima copilului meu. Atat de multa liniste interioara mi-a adus sunetul inimioarei ei, atat de multa putere mi-a dat. In timpul primei ecografii am inceput sa prind curaj, aripi, sa stiu ca pot orice si oricand pentru copilul meu. Si asa a fost.
In prezent, cand scriu si retraiesc clipele alea, parca nu pot sa cred ca acum, acel copil cat un bob de fasole e minunea pe care o tin in brate in fiecare zi. E copilul cu ochi albastri ca doua margele, e fetita care imi spune “mama”, e minunea care se lipeste de mine in fiecare dimineata, dupa ce se trezeste, ca sa o masez si sa o rasfat, sa o imbratisez si sa o pupacesc inainte de a cobori din pat.
Prima ecografie nu o voi uita niciodata. E un moment magic, unic, frumos. Imi pare rau ca tatal Mariei nu a putut fi prezent atunci. A fost la urmatoarele, dar la prima am fost numai noi doua: eu si Maria mea, a noastra.
Am plecat de la clinica fericita ca totul era bine cu viitorul bebe, am plecat simtindu-ma mama (atat cat constientizam la vremea aia ce mi se intampla) si cu o multime de sentimente care si acum, cand le retraiesc, sunt la fel de innodate. Prea multe, prea intense, prea dintr-odata toate. Dar frumoase.
Sursa foto: Pexels
