Cu vreo doua luni in urma, medicul pediatru ne-a vorbit despre primele analize ale bebelusului. Ma gandeam cu groaza la ziua in care le va face. Imi era teama ca poate nu ii va gasi asistenta vena imediat, copilul va plange mai rau decat la vaccin. Plus ca mi se rupea sufletul de mila. Cu toate astea, stiam cat de importante sunt acele analize, asa ca ne-am luat inima in dinti si pe 1 iulie, la 8 luni, am facut-o si pe asta. Mai jos voi detalia cum a decurs totul.
Primele analize ale bebelusului. Cum a decurs totul
In dimineata aia, m-am trezit cu un nod in gat mai mare decat Pamantul. Nu reuseam sa scap de el. Stiam ca nu se intampla nimic grav, dar reactia puiului ma ingrijoara. Stiam ca o sa ma doara sufletul cand o sa o aud plangand.
La 7 dimineata am fost la clinica. Am intrat in cabinet, asistenta i-a palpat ambele manute ca sa vada care e treaba cu venele, de unde ar putea sa ii ia sange. Maria a fost tare cuminte. Ni s-a spus ca numai un parinte are voie acolo. Voiam sa fiu si eu langa ea, sa ii vorbesc, sa ii spun ca totul e bine, ca nu se intampla nimic. Dar era evident ca nu puteam ramane eu cu ea. Trebuia tinuta intr-un anumit fel si nu prea reuseam daca opunea rezistenta cat de cat. Probabi i-as fi transmis si starea mea, asa ca am decis ca eu sa ies si sa ramana cu tatal.
A venit o alta asistenta. Eu am iesit. Din cabinet nu se auzea nimic. Apoi a plans usor, apoi iar nimic. Imi faceam tot felul de scenarii, ma gandeam ca poate nu ii gasesc vena si d-aia plange un pic si se opreste. Voiam sa intru sa le spun sa o lase in pace. Dupa putin timp, care mie mi s-a parut o vesnicie atunci, iese una dintre asistente. M-a intrebat daca eu sunt mama copilului, i-am spus ca da, mi-a spus ca totul e gata. Intru cu inima cat un purice in cabinet. Maria era vesela, avea un plasture pe manuta. Asta a fost tot. Nu ma asteptam sa fie atat de usor, stiind cat de tare plangea la vaccin sau cum reactioneaza cand nu-i convine ceva.
Ulterior am aflat ca in timpul procedurii ea, curioasa ca orice copil, a privit intrega procedura. A plans un pic si cam atat. A fost curajoasa, eu nu.
Am ales cu grija si cabinetul, am fost acolo unde mergeam in timpul sarcinii pentru analize si stiam de atunci ca totul e ok. Am avut incredere in ei si, chiar daca imi faceam unele scenarii, daca mergeam in alta parte, probabil faceam atacuri de panica inainte.
Citisem pe net multe lucruri urate despre ce nu ar putea sa mearga bine in timpul acelei proceduri. Asa ca, parinti, sa nu faceti asta! Alegeti cu grija cabinetul si daca oamenii stiu ce fac, totul va fi bine, nu are cum sa fie altfel.
Analizele bebelusului sunt foarte importante. Chiar daca imi era mila de puiul meu de om, stiam ca trebuie sa facem si asta pentru binele ei. Si totul a fost mai bine decat ma asteptam. Am avut ceva emotii si pentru rezultate, desi stiam ca nu am de ce sa-mi fac griji. Le-am primit dupa cateva ore si totul a iesit bine.
Data viitoare voi fi mai curajoasa si eu, asa cum a fost si Maria mea. 🙂
Cum e sa pleci undeva cu bebe. Iata ce contine bagajul copilului
Are noroc cu copiii, ca plang, ca altfel…
Sursa foto: Pexels
