Desi a fost prima sarcina, am avut totusi unele asteptari in toata acea perioada. De la mine, de la ceilalti, de la viata in general. In primul trimestru de sarcina m-am asteptat la anumite lucruri. Ce s-a intamplat in realitate este o intreaga poveste.
Despre primul trimestru de sarcina. La ce m-am asteptat si ce s-a intamplat
1. Ma asteptam sa ma simt… insarcinata
Am vut nevoie de ceva timp pentru a ma convinge ca intr-adevar undeva in pantecul meu se dezvolta un copil. Cele doua linii de pe testul de sarcina, ecografia, primele analize, pantalonii care deveneau mai neincapatori m-au ajutat sa ma obisnuiesc cu ideea. Insa parca aveam nevoie de mai mult. Voiam mai multe dovezi, in fiecare zi.
2. Nu credeam ca ma voi simti atat de rau
Sunt unele femei insarcinate care se simt bine in primul trimestru, nu au greturi sau alte simptome. La mine nu a fost cazul. Saptamani la rand m-am simtit destul de rau. Mai rau decat ma asteptam. Au fost momente in care credeam ca nu mai pot sa trec prin inca o zi cu greturi, senzatia ca o sa cad din picioare, oboseala. Insa, cumva, fara sa-mi dau seama, a trecut si perioada aceea. Si bineinteles ca totul a meritat. Dar atunci, cand nu stii cum sa faci sa-ti fie bine macar cateva ore, simti ca nu mai ai puterea pentru inca o zi. Dar mai ai. Pemtru copil.
3. Multe analize
Era evident ca va trebui sa trec mai des pe la medic, sa fac ceva analize pentru binele bebelusului si al meu. Dar nu mi-am imaginat ca vor fi atat de multe. Cred ca am fost la medic in perioada sarcinii si am facut mai multe analize decat in toata viata de pana atunci.
4. Speram sa fiu inteleasa si la nevoie ajutata de cei din jur
Si asta s-a cam intamplat. In unele cazuri a fost nevoie de timp, in altele totul a venit firesc, de la sine, la momentul potrivit. Sigur ca au fost persoane care nu au inteles pe deplin prin ce trec, drept urmare mi-au cam dat ceva batai de cap. Vorbesc despre fosta colega de apartaemnt si sora ei, care neintelegand ca o femeie gravida trebuie sa faca drumuri multe pana la baie, tineau incaparea ocupata cu orele. Am cronometrat. 😀
5. Nu credeam ca imi va fi atat de teama la inceputul sarcinii, in loc sa ma bucur si atat
Fiindca la inceputul sarcinii au aparut ceva probleme, mi-a fost teama ca nu voi putea pastra copilul. Aveam inima cat un purice, mi-era teama sa ma misc, ca sa stea bine bebelusul in burta. Din fericire totul a fost bine si cu ajutorul medicului am trecut peste acea perioada. Si bebelusul a fost tare puternic si ambitios. Voia sa ne cunoasca, sa ne imbratisam.
6. Sensibila am mai fost!
Sensibilitatea mea nu era numai emotionala. Spre exemplu, simtul olfactiv a devenit extrem de sensibil. Erau unele mirosuri (destul de multe), care imi faceau rau. Asta in conditiile in care inainte de sarcina nici nu le luam in sema. Si papilele mele gustative au cam luat-o razna. Erau extaziate de unele combinatii alimentare pe care in mod normal nu le-as fi facut.
7. Credeam ca voi intra in panica gandindu-ma la viitor
Da, am avut milioane de emotii cand am aflat ca sunt insarcinata si am avut nevoie de timp ca sa procesez tot ceea ce era nou in viata mea. Am si plans, am devenit nerabdatoare sa simt miscarile copilului, sa facem cunostinta. M-am panicat cand ceva nu era ok cu mine sau copilul, insa niciodata nu m-am speriat atat de tare incat sa nu ma simt capabila sa aduc pe lume un copil, sa il cresc.
8. Nu m-am asteptat sa pot trece (cat de cat) peste frica de medici si spitale
Spitalele si medicii imi dau palpitatii. Mi se inmoaie picioarele numai cand ma gandesc la asa ceva. Nu am crezut vreodata ca o sa pot sa trec peste frica asta si o sa merg la medic in nenumarate randuri pentru analize. In trimestrul doi si in al treilea ma obisnuisem oarecum cu drumurile astea, insa primul trimestru a fost o adevarat provocare si o dovada a curajului 🙂 meu.
9. Nu ma asteptam sa fiu sufocata de sfaturi
Sarcina mea le-a dat multora prilejul sa-si etaleze cunostintele in domenii precum nutritia, sportul, medicina, psihologia. Unde apaream eu si burta mea ce incepea sa se contureze, apareau imediat si sfaturi. In valuri, avalanse, de nu mai stiam cum sa fug din calea lor. Ma ajutau unele, insa altele ma speriau, ma iritau, ma innebuneau.
Cam asa a fost primul trimestru de sarcina pentru mine. In cazul vostru cum a fost?
Sursa foto: Pixabay
Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copilului
