Despre primul zbor cu avionul. Cum am crezut că va fi și cum a fost de fapt
Sâmbătă ne-am urcat pentru prima dată în avion eu și puiul de om. Întotdeauna am fost curioasă să aflu cum este să călătorești printre nori, dar nu credeam că mi se va întâmpla asta vreodată. Dar s-a întâmplat și nu a fost deloc așa cum mă așteptam.
Credeam că o să stau cu inima-n gât nu numai în timpul zborului, ci și cu multe zile înainte. Mă gândeam că dacă privesc lumea, de acolo de sus, o să am nevoie de îngrijiri medicale după. Îmi imaginam că imediat ce ajung din nou pe pământ, o să am nevoie de zile bune ca să trec peste experiența aia și probabil de câteva ședințe de terapie. Dar în același timp eram curioasă și nerăbdătoare să o fac. Nici nu mai știu cât timp a trecut de când am făcut pentru prima dată un lucru. Acum îmi dau seama cât de fascinantă e lumea asta pentru copii, cât de încântați trebuie să fie de fiecare nouă descoperire, de fiecare nouă experiență.
Puiul de om abia aștepta să zboare, motiv pentru care s-a agitat destul de mult în aeroport pentru că nu mai avea răbdareeeeeeeeeeeeeeee. În general nu are răbdare, întreabă din cinci în cinci secunde cât mai avem, când ajungem și spune că nu mai are răbdare când suntem în mașină sau în tren pentru jumătate de oră, se foiește în scaun, se plânge că vrea în brațe, că una sau că alta.
În avion, însă, povestea a fost alta decât ne-am imaginat pentru fiecare dintre noi. Eu eram numai cu ochii pe geam și mă minunam de nori, de lumea de sub noi, de absolut orice. Inima mi-a stat la locul ei, ba chiar s-a bucurat tare de experiența asta atât de frumoasă și nouă pe care o trăiam. Iar puiul de om, care și-ar smulge centurile în mașină, ar opri trenul după cinci minute de mers pentru că nu mai are răbdare, a stat o oră și jumătate liniștită, că aproape m-am speriat, parcă nu o mai recunoșteam. Nu voia să iasă din centură și să se plimbe prin avion, nu spunea că vrea să ajungem mai repede, nu cerea în brațe. Nimic. A mâncat și a băut, s-a uitat pe geam, s-a minunat de nori, la curbe și la micile turbulențe râdea cu tot sufletul.
Omul mare a mai zburat de câteva ori cu avionul, nu a fost o experiență nouă pentru el, dar s-a bucurat că de data asta am fost și noi acolo, ca să vedem și noi cum e.
Una peste alta, a fost neașteptat de bine și pentru puiul de om și pentru mine. Mai vreeeeeeeem.
Foto: Pexels
