D'ale mamei

Pui de om

pui de om

Mi-ai facut semn sa ma asez langa tine.
Am pus capul jos, pe cearsaful alb si te-am privit
si-am simtit lacrimile agatate de gene.
Ma uitam in ochii tai senini ca cerul verii,
si-am simtit toata iubirea plina, rotunda, imensa pentru tine,
am simtit ca poate n-am fost mereu o mama buna,
ca poate puteam face asta si asta si aia,
ca toata iubirea asta pentru tine
care-mi umple pieptul, ma bucura si scutura praful asternut pe suflet,
nu ma impiedica totusi sa simt in unele zile
ca am obosit, ca nu mai pot, ca mi-e greu,
ca habar nu am ce sa ne mai jucam,
si multe altele care-mi ingreuneaza sufletul.

Dar, privindu-ma cu zambetul tau dulce
intiparit si-n ochii tai senini si buni,
m-ai facut sa inteleg cat ma iubesti,
ca nu te-ai suparat pe mine
cand m-ai vazut plangand langa tine
pentru ca nu mai puteam, nu mai stiam,
ma simteam singura, epuizata,
pentru ca uneori nu stiu cum sa ne mai jucam.
Tu ma iubesti si ma accepti asa imperfecta,
uneori obosita, nestiutoare,
cu greselile care trag de mine,
stranse bine de carnea sufletului meu,
tu stii si-mi amintesti mereu
ca nu pot fi perfecta, dar e in regula,
ca sunt om si mai gresesc, mai plang, mai obosesc,
ca duc si alte dureri in spate,
ca mi-au scrijelit pielea si carnea pana la os,
atat de tare stau agatate de mine,
dar nu au legatura cu tine, pui de om,
caci tu esti ce-am mai sfant, mai bun pe lume.

Sursa foto: Pexels (Paweł L.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *