Eram la tara. Maria plangea. Probabil voia in brate sau ceva de genul. Nu-mi amintesc. O aude bunica-mea si-i spune: “Rusine!”. O las in pace, nu-i spun nimic, e batrana, a fost crescuta si a crescut la randul ei copiii dupa anumite principii, reguli, traditii, obiceiuri etc.
Povestea s-a repetat la un moment dat. Copilul plange, bunica-mea o aude si-i spune din nou: “Rusine!”.
De ce “Rusine!”?
Evident, Maria e prea mica si nu intelege. Dar, cand va mai creste, nu vreau sa mai auda acel cuvant cand plange sau cand isi exprima emotiile, nevoile.
De ce sa-i fie rusine? Pentru ca isi exprima o emotiile? Le exteriorizeaza asa cum poate, adica plangand. Sau poate isi exprima o nemultumire, o dorinta, o nevoie.
Eu nu vreau sa-i fie rusine copilului meu sa se exprime. Sa nu-i fie rusine sa planga daca asta simte sa faca, sa nu-i fie rusine sa spuna ce simte. Sunt emotiile ei, trairile ei interioare. Fac parte din ea.
Ii repeti copilului ca e rusinos sa planga si probabil la un moment dat nu o va mai face. Nu isi va descarca emotiile coplesitoare, le va tine in fiinta lui iar asta sigur nu va aduce beneficii pe termen scurt sau lung. Sigur, nu sunt psiholog, deci nu pot detalia prea mult. Dar voi vorbi din propria experienta sau din a altora, din ce stiu.
E rusinos sa ai un iubit, asa ti s-a spus. Nu stii de ce, dar stii ca asa este. Deci ce faci? Ori refuzi sa ai un iubit, ori ai unul, dar ascunzi relatia. E ok sa se intample una din variantele astea? Nope!
E rusinos sa plangi, deci nu o mai faci, dar ajungi sa fii atat de incarcat de emotii si asta te afecteaza enorm. Simti ca nu mai au loc in tine si cand chiar nu mai incap si ies la suprafata… nu e placut.
E rusinos sa spui “Te iubesc!”. Nu ti s-au spus niciodata cuvintele alea. Deci ce faci? La randul tau eviti sa spui cuvintele alea doua. Daca ajungi, cumva, sa le poti rosti, poate nu o faci in preajma celor ce ti-au transmis ideea ca e rusinos, dintr-un motiv sau altul, sa spui “Te iubesc!”. Deci iti ignori nevoie, dorinta de a te exprima, in preajma celor care au spus: “Rusine!”. E corect fata de tine sa faci asta? Sau fata de persoana careia voiai sa ii adresezi cuvintele? Nope!
Si exemplele pot continua. Cum vad eu lucrurile? Copilul caruia ii spui ca e rusinos sa spui “Te iubesc!”, sa iti exprimi emotiile, fie ele negative sau pozitive, care stie ca nu trebuie sa planga cand simte sa o faca, probabil nu va mai face lucrurile alea. Se va inchide in sine, nu-si va mai da voie sa simta sau chiar daca simte, va alege sa ignore ceea ce simte, se va ascunde, ii va fi rusine poate de cine este, de sentimentele si nevoile sale.
Cred ca ar fi bine sa incercam sa limitam acel “Rusine!” la lucrururile cu adevarat rusinoase. Si sa avem grija ca si cei din jurul copilului sa faca acelasi lucru. Cu totii avem nevoie sa ne exprimam dorinte, sentimente si nevoie si nu ar trebui sa fim opriti sa facem asta pentru ca este rusinos. De ce trebuie sa fie asa?
Sursa foto: Pixabay
Cei mai buni parinti sunt cei care nu au copii
Povestea unor tati care stau si atat
Un lucru (din multe altele) pe care as vrea sa il invete copilul meu
