D'ale mamei

Să nu uităm că fiecare dintre noi are o poveste despre care prea puțin sau deloc știu ceilalți

fiecare dintre noi are o poveste

Tocmai ieșiserăm din magazin eu și puiul de om și ne-am oprit câteva momente ca să pun în rucsac cele câteva chestii cumpărate. Brusc, de te miri unde, apare în fața noastră un domn care îi oferă puiului de om o bomboană. Pe moment m-am blocat, mă uitam la el și nu înțelegeam ce se întâmplă. Copilul aștepta, nu știu ce, dar din fericire nu a întins mâna după bomboană.

– Nu, mulțumim, îi spun. Nu are voie momentan, continui eu.

Omul nu zice nimic, pleacă spre salonul de cosmetică (Ahaaa, deci de acolo veneau și domnul și bomboana, mi-am dat eu seama) și pune dulcele la loc, iar mie mi s-a părut un pic deranjat de refuzul meu.

Tocmai ce îi cumpărasem lapte vegetal, pentru că am descoperit recent o alergie la proteinele din lapte de origine animală. Abia trecuse o lună de când am fost cu cea mică la consultații peste consultații și analize peste analize. De câteva zile apăruseră iar niște probleme, motiv pentru care medicul ne-a recomandat să mai eliminăm din alimentație niște chestii.

Domnul nu avea de unde să știe lucrurile astea, normal, iar intenția lui probabil nu era alta decât să îi facă o mică bucurie unui copil (Deși, sinceră să fiu, nu-mi place treaba asta din mai multe motive. Să ieși în calea copiilor pe care nu-i cunoști și care nu te cunosc și să le oferi bomboane?). Doar că noi, părinții, nu începem să spunem în stânga și-n drapta și nici nu ne lipim pe frunte informații despre alergiile alimentare, problemele de sănătate cu care se cpnfruntă la un moment dat cei mici etc. Și nu a fost prima dată când copilului i s-a oferit mâncare fără a fi întrebată eu înainte dacă poate sau nu mânca alimentul respectiv. S-a întâmplat și ca eu spun că nu poate mânca ceva și să mi se spună ca și când aș fi fost cea mai rea mamă din galaxie pentru că nu las copilul să mănânce una sau alta: „Lăsați-o, că e copil!”. Da, e copil, iar eu sunt adult și deși știu că își dorește o cană de lapte de vacă, știu și ce urmează să se întâmple după aceea, dacă bea laptele. Știu și ce s-a întâmplat înainte de a avea unele restricții alimentare temporare, știu prin ce greu am trecut cu toții. Dar ceilalți nu știu. Consideră că refuzul meu e dovada clară că aș fi o mamă mult prea strictă care nu-și lasă copilul să mănânce vara o înghețată sau să muște dintr-o bomboană oferită de un necunoscut. Și nu mă deranjează, pot să creadă ce vor, dar mă deranjează că e pus copilul într-o situație neplăcută, văzând că nu poate mânca ceva ce-i place să mănânce, ceva ce poate poftește și i se oferă când merge pur și simplu pe stradă.

Mi-ar plăcea să fim mai atenți cu copiii. Să întrebăm înainte de a le oferi ceva de mâncare. Da, nu ne gândim că poate copilul acela tocmai a avut o enterocolită, ori are cine știe ce alergie și nu are voie să mănânce orice. Dar ar trebui să o facem ca să evităm situații neplăcută și pentru copil, și pentru părinte. Și în general ar trebui să ne punem în locul celorlalți un pic, înainte de a spune sau de a face ceva nu tocmai potrivit, chiar dacă intenția este bună. Să nu uităm că fiecare dintre noi are o poveste despre care prea puțin sau deloc știu ceilalți.

Foto: Pexels (Irina Novikova)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *