Ei nu au purtat sub piele copilul timp de noua luni, nu si-au vazut abdomenul rotunjindu-se zi dupa zi, pana au ajuns sa nu isi mai vada picioarele.
Nu au avut greturi si pofte ciudate si nu stiu cum este sa nu mai poti dormi pe burta. Nici nu au avut picioarele umflate si nici nu s-au privit in oglinda, iar pret de cateva secunde nu s-au recunoscut.
Nu au tremurat de frica la gandul ca vor naste, nu au o cicatrice de pe o parte pe alta a abdomenului, care acum ia forma unui zambet si nici nu au linii rosiatice, subtiri, ce arata ca acolo, sub ele, a crescut o viata.
Nu au trecut prin durerile nasterii, fie ea naturala sau prin cezariana, nu au plans de teama, de durere, de neputinta poate.
Nu stiu ce inseamna sa te doara sanii plini de lapte, sa iti reprosezi ca poate nu faci ceea ce trebuie si ceea ce are nevoie copilul.
Nu, nu stiu toate lucrurile astea si multe altele. Dar si ei pierd nopti langa patutul copilului sau cu puiul de om in bratele lor mari.
Si ei schimba scutece, chiar daca au o sensibilitate ce se activeaza in momentul in care vad ce este in scutec.
Si ei imping carutul cu drag si dragoste pentru minunea pe care o privesc induiosati si fara a le veni sa vcreada ca e reala. Imping carutul in unele zile, franti de oboseala, dar te lasa sa te odihnesti pentru ca urmeaza o noua zi, o noua noapte in care vei fi nevoita sa stai singura cu cel mic.
Tot el te inveleste noaptea, cand adormi, prea obosita ca sa mai tragi patura pe tine. Pe jumtatate adormita, zambesti, insa esti prea obosita pentru a-i multumi. O vei face de dimineata.
Si ei iubesc copilul si sunt fericiti ca sunt tati, mandri ca strang in brate un miracol care pe zi ce trece creste si invata lucruri noi, langa ei.
Si ei se joaca cu copilul. Ii privesti, ii auzi razand si stii ca e unul dintre cele mai frumoase si pretioase momente de care va veti aminti si cand copilul vostru la randul lui va avea copii.
Si ei au hainele murdare de mancare de pe manutele mici, pentru ca puiul de om nu a mai avut rabdare sa fie sterse, voia imediat sa fie strans in brate.
Si ei isi framanta mainile de grija, de teama pentru copiii lor cand ceva nu e in regula. Poate fac asta pe ascuns, pentru a nu te ingrijora si pe tine mai mult. El simte, stie ca in sufletul tau e o furtuna si nu ar vrea ca si grijile lui sa te apese.
Si ei se topesc atunci cand copilul le sare in brate sau isi infasoara manutele in jurul gatului lor.
Si fac atat de multe alte lucruri pentru noi, mamele, si bineinteles pentru puii de om. Sa nu uitam si de tati.
Sursa foto: Pexels (Josh Willink)
Ți-au rămas mici brațele mele, copilaș
Doamne, cat de frumoasa era aseara fata pe care mama ei nu a vrut-o