D'ale mamei

Seara de Craciun sau povestea noastra de groaza

seara de craciun

Seara de Craciun.

-Vreau sa-ti spun ceva, dar nu stiu cum, ca sa nu te sperii, imi spune imediat ce intru in camera.

-S-a intamplat ceva cu puiul? Intreb, fiindca asta e lucrul care m-ar speria cel mai tare.

-Nu, imi raspunde si ma linistesc.

Despre seara de Craciun, cand ne-am cam speriat de… fantome?

Sa va explic un pic cum stateau lucrurile ca sa se inteleaga mai bine. Maria doarmea in pat, eu iesisem din camera nu mai stiu de ce.

Imi spune ca a mutat perna din pat ca sa stea Maria mai bine. Si, in timp ce muta perna, a vazut cum ecranul laptopului s-a aprins, cursorul se misca pe acolo si apoi a dat click pe ceva. Din senin.

-Poate ai atins laptopul cu perna, ii spun.

Imi arata cum a mutat perna si era imposibil sa atinga laptopul astfel.

Ma trec niste fiori dar nu spun decat ca “eh, cine stie ce s-o fi intamplat”. Dar amandoi ne gandeam la unele lucruri. Nu, nu credem in fantome si altele de genul asta, daaaar… ne-am adus aminte cum Maria s-a trezit cu cateva zile in urma in timpul noptii si tipa cum nu o mai facuse de ceva timp, de pe vremea cand ii ieseau dintii. Noi visam urat cand dormim in camera aia. Nu numai acolo, dar deh, acum, in situatia asta, nu mai puneam la socoteala si visele urate avute si prin alte paturi din alte camere din alte locuri din Romania.

Tocmai vazuseram si un episod dintr-un serial cu vampiri si asta a contribuit un pic la inceputul de teama si foiri pe spatele nostru de oameni care nu credem in vampiri si fantome si altele.

Pleaca din camera. Eu incep sa ma gandesc, sa caut explicatii. Nimic. Dupa cateva minute primesc un mesaj de la el. Oare miscasem eu mouse-ul laptopului care era in camera din care tocmai ma intorceam cand mi-a zis ce se intamplase cu laptopul?

Da, chiar il miscasem. Imi aduc aminte pentru ca am vazut cum s-a aprins si nu stiam de unde venea lumina aia rosie din geanta. L-am luat cu noi la tara si pe mouse, desi nu prea mai functioneaza si, ca sa nu ma enervez, mai bine nu-l mai folosesc. Nici nu-l arunc. Poate-si revine el. Nici nu cumparam altul. Uitam mereu sa o facem.

Asaaa… Ca sa fim siguri ca de la mouse ne-am speriat, il rog sa mearga sa miste mouse-ul din camera vecina, sa vedem care-i treaba. Si da, misterul a fost rezolvat. Soricelul era de vina. Ala care poate sa ne sperie de la cativa metri distanta, dintr-o geanta, dar care nu functioneaza cum trebuie cand avem nevoie de el.

Cam asa a fost seara noastra de Craciun.

Sursa foto: Pexels (Bruce Mars)

Anul asta nu vom avea cadouri de Craciun

Primul nostru brad

Si, totusi, maine e Craciunul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *