Eram la țară cu puiul de om și plănuiam la un moment dat să ne întoarcem acasă un pic mai devreme și să-i facem o surpriză domnului tati. Auzind de planul meu, cineva îmi spune:
– Și dacă-l găsești cu alta acasă?
Inițial mi-a sărit muștarul pe toți pereții, întrebându-mă ce părere poate avea de cel care mi-e soț, tată al copilului, ce părere o avea de relația noastră și poate chiar de mine. Nu înțelegeam cum putea să pună o întrebare atât de personală și cum putea insinua cu atât de multă ușurință că soțul m-ar putea înșela.
Apoi mi-am dat seama că de fapt reacția asta nu era despre mine, despre el sau despre relația noastră, ci despre persoana care mi-a pus întrebarea respectivă. Arăta lipsa ei de încredere după ce ani la rând a rămas lângă o persoană care a făcut ceea ce insinua că mi-ar face și mie omul care mi-e soț. Asta e realitatea ei, asta e una din durerile ei, asta a fost viața ei.
Când mi-am dat seama de treaba asta, m-am întristat. Am văzut în fața mea un om rănit, care nu mai are încredere în ceilalți, care nu mai poate vedea și binele din oameni, care crede că toți sunt la fel, fiindcă nu numai soțul i-a făcut viața amară, ci și alte persoane.
Întâmplarea asta mă duce cu gândul la femeile în preajma cărora am crescut. Multe dintre ele, prea multe, mi s-au părut nefericite. Mi-au spus chiar ele sau mi-am dat eu seama, când am mai crescut, că nu le-a fost bine lângă soții lor. Și probabil ele cred că așa sunt toți bărbații. Câtă durere poate fi într-un om care nu mai crede în oameni, care nu mai vede și binele din ei?
Și dacă-l găsesc cu alta acasă? Sincer, nu știu ce s-ar întâmpla. Adică știu în teorie, știe și el. Practic… nu știu și nu vreau să știu.
Sursa foto: Unsplash (Damir Spanic)
