D'ale mamei

Și dacă nu aveai un copil?

copil

Am trecut de la de ce-uri la un fel de ce-ar fi (fost) dacă-uri. Și dacă nu răsare soarele? Și dacă nu mergem astăzi în parc? Și dacă… (orice)?

Într-o zi, nu mai știu cum a început discuția, m-a întrebat: Și dacă nu aveai un copil? I-am răspuns atunci, pe scurt, că aș fi fost tristă și mi-ar fi fost dor să am un copil, dar nu-mi mai amintesc exact cuvintele folosite. Răspunsul detaliat la această întrebare e mai jos.

Dacă nu aveam un copil, cred că aș fi fost mult mai odihnită. Aș fi dormit mai mult noaptea și în weekend. Aș fi citit poate mai mult. Aș fi lucrat mai mult. Aș fi stat pe șezlong în vacanță, cu un cocktail în mână. N-aș fi avut hainele pătate de acuarele, mâncare, carioci sau pix. Pereții casei nu ar fi fost desenați și colorați. Aș fi ieșit mai des la film cu omul mare. Am fi văzut un film în două ore, nu în două zile. Aș fi ieșit la plimbare cu o mică genată, mai mult goală, nu cu gustări, sticlă de apă, minge, coardă, cretă, hârtii și carioci, un pluș și câte și mai câte. Nu aș fi cărat după mine o mini bicicletă de care să mă lovesc din când în când. M-aș fi pus la masă și aș fi mâncat fără întreruperi. Aș fi avut mai mult timp pentru mine. M-aș fi văzut mai des cu prietenii.

Dar… nu aș mai fi avut inima plină de iubire, de parcă ar sta să pocnească dintr-o clipă în alta. Aș fi simți casa goală, totul prea acolo unde trebuie. Nu m-aș mai fi trezit dimineața lângă un suflețel bun, care să-mi zâmbească și să mă topească instantaneu. Nu aș mai fi râs așa cum numai lângă un copil o poți face. Nu mi-ar fi spus nimeni „mami” atât de dulce, atât de frumos. Nu aș fi căutat în mine fetița care am fost cândva, nu i-aș fi găsit durerile, le-aș fi lăsat să sape acolo din ce în ce mai adânc. Nu aș fi știut cum este să fii iubit așa cum numai un copil te poate iubi: din toată inima, fără condiții, fără explicații. Nu aș mai fi crescut în moduri în care numai lângă copilul tău poți crește. Aș fi simțit întotdeauna un dor, dorul de a fi mamă, dorul de a fi mama ei. Nu aș fi găsit în mine puterea pe care nu aș fi bănuit că o am. Nu aș fi fost omul care sunt acum. Nu aș fi simțit multe lucruri atât de intens, atât de sincer, atât de pur, atât de simplu. Nu aș fi simțit două mânuțe cum îmi cuprind gâtul cu toată iubirea din lume. Nu m-aș mai fi simțit atât de bogată. Nu aș fi știut cum e să porți în tine două inimi. Nu aș fi știut cum e să răsară soarele în suflet de fiecare dată când doi ochi ca cerul mă privesc. Nu aș fi știut că oamenii pot face minuni, magie. Nu aș fi văzut lumea asta mai bună, mai luminată și mai frumoasă pentru că în ea e și copilul meu. Nu mi-ar mai fi bubuit inima de drag când aș fi auzit pe parchet două piciorușe lipăind.

Oricât de greu e uneori, iubesc să fiu mama copilului meu. Și îi spun lucrul ăsta deseori. Mă simt onorată și binecuvântată sî îi fiu mamă. Deci, dacă nu aveam un copil, ar fi fost mai ușor în unele privințe, dar nu ar fi fost cum e acum, cu toată nebunia asta, dar o nebunie frumoasă, cu multe de făcut, cu râs, cu emoții, cu plâns, cu cap în nori, cu picioare pe pământ, cu joc, cu glume, cu absolut de toate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *