Ieri a fost o zi grea. Stresul, oboseala, unele probleme, grijile au început să-și spună cuvântul. M-am trezit de dimineață mai obosită decât eram când m-am pus la somn. Mă simțeam slăbită, mă durea capul îngrozitor și vedeam ca prin ceață.
A trecut greu ziua, am stat mai mult în pat și am zăcut. Cu ultimele puteri am făcut ceva de mâncare pentru puiul de om și am spălat câteva vase.
I-am explicat celei mici că nu mă simt bine și se pare că a înțeles. S-a jucat singură, liniștită, nu a făcut nici măcar o criză de furie, a stat și în pat lângă mine, mi-a dat pupici, m-a iubit.
Am lăsat și televizorul aprins, undeva pe fundal, am pus desene și din când în când venea puiul de om în pat lângă mine. O luam în brațe și ațipeam așa. Atât am putut, atât am știut să fac în momentele alea.
La un moment dat am început să plâng și l-am tot sunat pe domnul tati ca să-i spun să vină acasă dacă poate pleca de la serviciu. Mă simțeam rău, neputincioasă, și nu voiam decât să stau în pat ca să dorm. El nu avea semnal, și după mai multe încercări, am renunțat. Și am mai putut. Trebuia.
Am rugat-o pe cea mică să stea cu mine în pat și a fost tare înțelegătoare. Am luat-o în brațe și am adormit amândouă, deși era devreme pentru somnul ei de prânz.
Încetul cu încetul am început să mă simt mai bine. M-a ajutat puiul de om, pentru că pare că a înțeles situația, m-a ajutat și domnul tati care după ce a venit de la serviciu a făcut de mâncare pentru toți și a spălat și vasele.
După o astfel de zi pot spune că e tare greu uneori să nu ai un mic ajutor în asemenea momente. Și mamele au nevoie uneori de cineva care să aibă grijă de ele. Și d-aia am plâns, pentru că nu era nimeni lângă mine care să mă îngrijească. Pentru că simțeam că nu mai pot. Pentru că mă simțeam tare rău. Și, totuși, mi-am dat seama că am avut tot timpul puiul de om aproape. M-a înțeles și m-a ajutat fiind liniștită, dormind lângă mine când am avut nevoie, jucându-se așa cum rareori se joacă, iubindu-mă. Și l-am avut și pe domnul tati după aceea, care deși era obosit după o zi de muncă și ore suplimentare la serviciu, a făcut ceea ce în mod normal făceam eu.
A fost greu, dar a trecut. Așa e când ești mamă: tu ești cea care are grijă de cineva, dar din când în când ai nevoie la rândul tău ca cineva să aibă grijă și de tine.
Sursa foto: Unsplash (Xavier Mouton Photographie)
