Au fost momente in care nu mi-am putut stapani lacrimile. Asa ca le-am lasat sa curga si sa ia cu ele si motivul pentru care au aparut.
S-a intamplat sa plang cand plangea copilul, fiindca eram obosita, nu stiam cum sa ajut puiul de om, nu voia sa manance, nimic nu ii era pe plac. Am plans de frica, de usurare cand temerile mele legate de copil au disparut dupa ce am mers la medic. Am plans de tristete, din motive ce nu aveau legatura cu micuta mea. I-am explicat ca sunt trista dar nu are legatura cu ea. I-am zambit usor printre lacrimi.
Nu vorbeste inca, nu leaga cuvinte, insa nici nu a fost nevoie de ele pentru a ma consola. Vazandu-ma cu lacrimi in ochi sau pe obraz, puiul de om isi intreruprea jocurile si venea fuga spre mine. Doar cat sa stea lipita de mine cateva secunde. Imi zambea, se uita la mine cu toata inocenta si iubirea din lume, cu tot dragul, iar atunci zambeam. Un zambet larg, venit tocmai din sufletul ce-mi mai oboseste uneori. Pleca puiul de om la joaca, dar isi amintea de mine si se intorcea pentru inca o portie de liniste pentru mine.
Nu aveam cum sa raman trista. Imi vedeam puiul de om si atunci aveam puterea sa imi sterg lacrimile, sa dau de pamant cu tristetea si sa fiu mai bine pentru ca am fost binecuvantata cu aceasta minune de copil.
Sunt dureri pe care nu le poti ascunde si nici nu e sanatos sa o faci. Cred ca e mai bine sa le las sa iasa prin lacrimi, decat sa sape in mine pana ajung sa provoace si mai multa durere.
M-am simtit vinovata fiindca am plans langa copil, gandindu-ma ca i-am trnamsis emotiile mele negative, de aceea i-am explicat ca nu are legatura cu ea, ca va trece si voi fi bine. Si mamele plang, si mamele au dureri interioare. Si plansul e bun, vindeca, ajuta. Nu cred ca trebuie ascuns, negat, stapanit, daca te ajuta sa scoti din interiorul tau o durere, o emotie negativa. Nu e rusinos, nu e gresit.
Nu imi doresc ca puiul meu sa isi ascunda emotiile, lacrimile. Cred ca este mai sanatos sa scape astfel de ce o apasa, o supara, o doare, decat prin metode nesanatoase. Nu ii voi spune, asa cum multi copii aud: “nu mai plange ca esti urat/a”, “daca mai plangi, iti dau eu motiv sa o faci”, “ai innebunit? De ce plangi?” si altele asemenea. Cu totii plangem cateodata si e ok. Iar mamele nu fac exceptie.
Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)
