Am sunat-o ca sa o invit la botez. Am facut asta din politete, ca sa nu spun din obligatie pentru ca se afla undeva pe o ramura a arborelui meu genealogic. Desi imi era egal cu zero daca venea sau nu, am decis sa imi fac “datoria” pentru ca “sade rusine”, cum ar spune bunica-mea, daca nu o invit. E de-a casei, ce sa zic?
Raspunde, ma prezint pentru ca nici numarul meu de telefon nu il avea, facem schimb de replici banale, isi spune of-urile, afla ca am facut cezariana si decide ca e momentul sa ma alarmeze. Ca silueta dupa nastere este un aspect foarte important si normal ca simtea ca e datoria ei sa imi dea sfaturi in directia asta.
M-a sfatuit sa port centura ca sa am un abdomen frumos. “Trebuie sa ai grija de tine! Sunt atatea ispite! Nu stiu ce sa mai zic de ispitele astea!”. Initial mi-a sarit mustarul pentru ca stiu si eu ce am de facut si nu intentionez sa raman bila pentru tot restul vietii, dar si pentru ca nici macar nu il cunoaste pe sotul meu si deja insinueaza ca si-ar putea da jos pantalonii pentru alta.
Sigur ca aparent este un sfat prietenesc si nu a facut altceva decat sa mentioneze o centura pentru abdomen. Insa probabil voia sa loveasca in rana inca nevindecata: problemele mele din trecut cu greutatea. Asta, plus superficialiteatea de care a dat dovada de atatea ori, m-au cam sictirit un pic. “Da, da, am grija”, ii spun. Nu voiam sa intru in detalii. Nu aveam de gand sa-mi irosesc timpul prezentandu-i versiunea mea asupra subiectului.
Voiam sa ii spun ca o sa revin la greutatea pe care o aveam inainte de sarcina, insa nu am de gand sa fac prostiile din trecut si sa ajung din nou sa merg sprijinita de pereti pentru ca refuz sa mananc si fac sport ca o nebuna. De data asta voi avea rabdare cu mine si corpul meu. Iar sotul meu cred ca nu este atat de superficial pe cat il considera. Cred ca suntem intr-o etapa a relatiei in care daca nu am curbele perfecte nu va fugi dupa prima fusta care-i iese in cale.
Daca ma iubeste, ma iubeste si cu acele kilograme in plus ce se vor topi treptat si cu rabdare. Iar daca nu poate intelege ca al meu corp a trecut prin niste transformari si eu nu am norocul sa revin imediat la forma de dinaintea sarcinii, trebuie sa trec printr-un process de slabire in timpul caruia el imi va fi alaturi, atunci ce sens are casnicia noastra? Relatia noastra nu se rezuma la aspectul fizic si el nu isi va pierde mintile dupa orice femeie pe care o vede.
I-as fi spus ca am fost nefericita si deceptionata si cand am aratat bine, iar daca port un numar mai mic la haine nu inseamna ca o sa fiu mai iubita de sotul meu si ca elimin acele ispite. Ele vor fi oriune, oricand. E decizia lui daca va cadea in plasa lor. Silueta perfeta nu garanteaza fidelitatea sotului. Daca lui i se va pune pata pe cineva, se va intampla asta si daca eu sunt definitia frumusetii, a feminitatii si a senzualitatii.
Sigur ca vreau sa imi recapat silueta, ca nu am de gand sa ajung sa fiu confundata cu un balon cu aer cald. Nu trebuie sa ma atentioneze nimeni. Dar de data asta prefer sa fac totul cu calm, cu rabdare, cu intelegere si fara sa-mi mai pun in pericol sanatatea fizica sau emotionala doar pentru ca am niste kilograme in plus.
Nu sunt naiva, stiu ca aspectul fizic contreaza. Insa sunt suficient de matura incat sa ma pot concentra si asupra altor lucurri mai importante decat superficialitatile care m-a scarbit in anii adolescentei, inainte de a ajunge slaba, frumoasa dupa aprecierile unora.
Sursa foto: Pixabay
Cum slabesti dupa nastere, dar de lunea viitoare
