Cerneau norii fulgi albi peste oras,
asa cum cerne bunica faina pentru cozonac,
era o zi de iarna frumoasa ca-n povesti
de care tu, copilul meu, nu o sa-ti amintesti
fiindca esti prea mica, dar mama-ti lasa aici
un pumn de amintiri pentru cand mai cresti,
sa stii ca iarna asta te-a bucurat nespus,
cu zilele ei imbracate in fulgii albi de nea.
Iarna asta ti-a pus stelute-n parul de catifea,
in parul de culoarea mierii, in care-mi afund nasul noaptea,
in parul tau care miroase a sampon si-a viata noua,
si-acolo, in parul tau, stelutele se transformau in roua.
Iarna asta ti-a pus stelute-n par,
ti-a agatat cateva si pe gene, pe cap, pe umar,
ti-a pus bujori rosii in obrajii rotunzi, de catifea,
si-un zambet larg pe fata, copila mea.
Iarna asta te-ai bucurat de zapada,
de fulgii ce cadeau valsand, pe strada,
am facut oameni de zapada, mici,
si ne-am bucurat cu totii, cei mari si cei mici.
Iarna asta te-ai jucat, ai ras, te-ai bucurat
de fiecare secunda si noua, celor mari, ne-ai aratat
ca n-ai nevoie de prea mult ca sa fii fericit,
cand esti langa oamenii tai si te simti iubit.
Iarna asta ai descoperit zapada alba si rece,
si te-ai bucurat de ea ca-ntr-o poveste,
ne-ai aratat cat curaj ai, ca nu ti-e teama de nimic,
ne-ai aratat cat poti fi de mare, tu, copil mic.
Iarna asta a fost de poveste, sa stii, puiul meu,
e o iarna pe care mi-o voi aminti mereu,
e iarna in care ai avut stelute in par si pe gene,
si alergai pe trotuar mandrindu-te cu ele.
Sursa foto: Arhiva personala
