D'ale mamei

Sunt si zile ca cea de azi

azi

Dupa doua saptamani si trei zile in care am avut in permanenta pe cineva langa noi, astazi am ramas din nou singure. Dimineata a inceput intr-un mod adorabil. A vazut puiul de om ursii pusi sub patura de domnul tati ca sa nu cada copilul din pat cand devine titirez in somn. Si, imediat ce face ochi puiul, se uita la ursii de sub patura si incepe sa zambeasca. Se astepta sa il gaseasca pe tati al ei acolo. Mi-a arata mie ca trebuie sa iau patura de pe ei, asteptand, probabil, ca de acolo sa apara domnul tati cu care sa rada in hohote. I-am explicat ca tati e la serviciu, se va intoarce mai tarziu. Parea un pic confuza cand nu l-a gasit acolo, insa mi s-a parut adorabil ca si-a adus aminte de jocul lor din fiecare dimineata cand ne trezim impreuna. Apoi puiul de om si-a adus aminte ca are multe de facut, asa ca s-a apucat de treaba. Iar eu pe langa ea, eram tot un fel de titirez, aratam ca dupa un antrenament intens la sala. Si nu glumesc.

Mi-am pus micul dejun pe masa. Fructe. Le vede puiul de om si intinde manuta spre ele. I-am dat pepene stiind cat de mult ii place. Si i-a placut, intr-adevar. I-a placut sa il stranga in pumn si sa priveasca cum se scurge totul pe musama si apoi pe jos. Si spre cot, cand ridica manuta. Apoi mi-a luat furculita, incercand sa ia o bucata de pepene cu ea. Si a reusit. Cateva secunde, pana a cazut fructul. Tot pe jos, normal. Ca sa am activitate dupa masa.

Apoi vine randul ei din nou sa mannce. O las spre finalul mesei sa pape singura, ca eu sa spal vasele. Cu un ochi eram la vase, cu unul la copil. A papat un pic, apoi si-a intins banana pe fata. Si o bucura tare mult asta. Bineinteles ca a avut grija sa verse pe ea si pe jos mancarea care i-a ramas pe farfurie. Am oprit-o de cateva ori, dar nu renunta cu una cu doua copilul, asa ca a reusit pana la urma.

Mi-a tinut companie cand am pus la spalat, eu bagam in masina hainele de spalat, ea venea cu cele tocmai scoase de acolo pe care urma sa le intind. Ea punea hainele, eu le scoteam. Si tot asa. Apoi am ajuns in curte, la intins haine. M-a ajutat puiul meu. Mi-a oferit vreo trei carlige, apoi i s-a aprut mai interesant sa le imprastie pe toate prin curte. Cand aveam nevoie, ma aplecam sa iau direct de jos. Adica ma ajuta sa fac miscare.

Buuuuuuuuun. Termin de intins hainele. Stau cateva minute in curte cu puiul care intre timp imprastiase matura, faras si ce mai gasise prin curte. Incepe sa picure. Adun repede hainele si ce a imprastiat copilul prin curte. Si se opreste ploaia. Imi incerc norocul din nou cu hainele si s-a repetat scenariul. Cu un ochi la copil, si unul la haine, le-am strans aproape pe toate. Di nou. Apoi cu puiul in brate, ca nu mai voia sa stea in casa. Se opreste iar ploaia. Sa zicem ca mi-au trecut prin cap cateva cuvinte urate, dar nu le-am rostit si nici nu m-am enervat fiindca m-am plimbat cu hainele juma’ de ora ca apoi ploaia sa se opreasca.

Am schimbat ceva scutece, fiindca la cateva minute dupa ce ii puneam unul nou, ave agrija sa lase acolo o surpriza. Dar nu asta era partea grea, sa o schimb e floare la ureche. Greu e sa o conving sa stea pe pat, sa renunte la jocurile ei, sa nu mai dea din picioare, ca sa o pot schimba.

Incaltamintea de pe hol si-a gasit locul prin casa, plimbata fiind de puiul de om in culmea fericirii. Am plimbat-o un pic si pe ea in recipientul in care stau cuburile de construit turnuri. Fiindca acea cutie are roti, o entuziasmeaza tare plimbarile in noul mijloc de transport. Am si construit impreuna. Voia sa manance chestii care nu erau facute pentru asa ceva, eu ii spuneam ca nu are voie, ea tot incerca si se uita in ochii mei, razand, aratand “nu” cu degetul.

Au fost momente in care m-am abtinut cu greu. Imi venea sa rad vazand cate ii trec prin cap sa faca, dar stiam ca astfel as fi incurajat-o sa continue.

Sunt si zile ca cea de azi, solicitante, insa frumoase si nu le-as schimba. Le-as lasa fix asa si m-as bcuura de ele fix asa cum le-am trait.

A fost o zi plina, dar a fost o zi frumoasa, puiul de om a fost vesel, fericit, s-a jucat, iar eu, desi ca dupa sala, m-am bcuurat sa imi vad puiul astfel si sa fiu langa ea. Am reusit sa ma odihnesc dupa ce a adormit, dupa ce am strans tot ce a lasat in urma puiul de om ca un fel de Dennis, pericol public, dupa ce am spalat vasele, dupa ce am mancat.

Sursa foto: Pexels (Katie E)

Si mamele plang cateodata

Saru’ mana!

Aveti grija ce le spuneti mamelor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *