Despre cat de minunat este sa fii mama si despre cat de mult imi iubesc acest rol si, bineinteles, si copilul, am tot scris pe blog. Insa nu toate zilele unei mame sunt roz. Sunt momente, zile, in care ca mama doar supravietuiesti. Si e ok. Cu totii avem zile mai mult si mai putin bune, iar mamele nu fac exceptie.
Cand esti mama, uneori doar supravietuiesti unei zile in care copilul refuza mancarea pe care i-ai pregatit-o in vreo doua ore. Ai taiat in bucati mici toate legumele, ai facut chiar o reteta mai complicata, doar, doar o manca cel mic. Si, in timp ce pregateai masa trebuia sa fii cu un ochi si jumatate si la copilul care fugea pe langa tine, nu voia sa stea la bucatarie, mai sarea in pat, voia apa, voia sa guste ardeiul taiat, ii placea, apoi nu ii mai placea si tot asa. Iar la final, oricat de buna ti-a iesit mancarea, copilul nu vrea sa guste. Asa ca pregatesti repede altceva, care, culmea, are mai mult succes.
Supravietuiesti zilei in care nu te simti bine, emotional sau fizic. Si cata nevoie ai avea si tu de cineva care sa-ti preia sarcinile asa incat sa stai un pic in pat! Poate te doare capul, maseaua, ai dureri menstruale, ai o suparare ce te apasa, esti in depresie, te gandesti la tot ce nu merge bine in viata ta, cauti solutii. Cu durere in suflet sau in corp, cu mintea la problemele vietii, ale zilei, te gandesti ca va trece, poate maine va fi mai bine, azi nu trebuie decat sa supravietuiesti.
Mai sunt si tantrumurile care parca te imbatranesc cu zece ani in zece minute. Momentele in care copilul nu vrea sa asculte, are si el, micutul, o zi mai proasta si nu prea reusesti sa te intelegi cu el. Nu vrea sa doarma desi e obosit, nu vrea sa iasa pe afara, apoi vrea afara si abia il convongi sa intre in casa la ora mesei sau pentru somn. Adoarme si, dupa cinci minute, se trezeste pentru ca te-ai miscat putin sau ai vrut sa pleci la bucatarie sa speli vasele. Si o iei de la capat cu misiunea de a-l pune la somn pe cel mic fiindca din cauza oboselii nu e in apele lui. E ok, o sa supravietuiesti si maine va fi mai bine.
Duci iar copilul la masa, o parte din mancare ajunge pe hainele lui, dar e ok, esti fericita ca a mancat. Mergeti in camera, ii schimbi hainele, scutecul, dar nu apuci sa ii pui unul nou, ca vezi cum face pipi pe pat. Te feliciti in gand pentru ca ai pus cearsaful impermeabil pe pat. Dezbraci copilul, il duci la dus, te intorci, imbraci copilul, stragi totul de pe pat, pui la spalat si va jucati. Se spala hainele, le pui la uscat, cu un ochi si jumatate la copilul care se joaca pe langa tine. Vezi partea plina a paharului, copilul a mancat, e vesel, se joaca. Sigur ca iti cad ochii de somn, ai vrea sa stai un pic, nu aveai energie sa strangi totul de pe pat, sa pui iar la spalat (pentru a cata oara in doua zile?). E ok, ai supravietuit si acum te joci cu puiul de om, sunteti fericiti.
Vine sotul de la serviciu, mancare facuta, masa pusa, masa stransa, vase de spalat, daca nu mai poti sa le speli tu, le spala el. Ii multumesti pentru ajutor, toate bune si frumoase pana cand, cu un motiv mai intemeiat sau pur si simplu din cauza tensiunii, a oboselii de peste zi, incepeti sa va certati. Supravietuiesti, trece si asta.
Vine seara, adoarme puiul de om. Pui capul pe perna, aproape lesinata de somn, de oboseala. Cand aluneci usor intr-un vis, puiul de om se trezeste. Ii ies dintii, maselele, il doare. Te doare si pe tine sufletul pentru puiul tau, pentru tine, ca tare ai vrea sa dormi. Iti aduni ultimele puteri, il iei in brate, il porti in brate prin camera, prin casa. Se linisteste, adoarme. Ai supravietuit.
Te asezi in pat, iti cuprinzi in brate puiul de om, iti afunzi nasul in parul sau si adormi zambind, fericita. Pentru ca oricat de greu ti-a fost, ai supravietuit. Iar la finalul zilei esti in pat, langa minunea ta, si stii ca maine va fi mai bine.
Nu toate zilele ca mama sunt roz, dar oricat de greu ti-ar fi in unele zile sau momente, totul dispare, se uita, totul paleste in fata bucuriei de a fi langa puiul tau, de a fi mama lui.
Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)
