Dimineata. Semintuneric. Ochi care abia se deschid de somn. Cam asa a aratat primele minute ale acestei dimineti. Puiul de om ma astepta sa ma ridic din pat pentru a merge la bucatarie ca sa pregatim laptele fiindca burtica cerea mancare deja.
Nu apuc sa ma ridic din pat, ca simt ca imi fuge pamantul de sub picioare. O bestie din camera m-a trezit brusc. Ii zaream forma intunecata, corpul diform care si acum imi da fiori. Si cand spun bestie, ma refer la o insecta cu un numar impresionant de picioare care statea sfidatoare pe perete.
Ce sa fac? Sa plec de acolo repede si sa sper ca va disparea? Nu, nu puteam face asta. Daca se ascundea si apoi aparea langa puiul de om? Clar nu era o optiune. Sa o iau cu un servetel… Nu, clar nu, mi se facea rau numai la gandul asta. Am tot sperat sa fie cineva prin casa si sa ne salveze de bestia aia infricosatoare. Dar nimeni. Numai eu si puiul de om. Trebuia sa fac ceva.
Era nevoie sa imbrac costumul de supererou proaspat trezit, care abia distingea formele obiectelor din camera, si sa fac bestia aia ingrozitoare sa se intorca de unde a venit, adica din inima iadului, bineinteles.
Ma inarmez cu o matura, inspir, expir, ma pregatesc sa lovesc bestia, decid sa mai inspir si sa mai expir de cateva ori ca sa aman momentul in care eram nevoita sa ating creatura, chiar daca indirect, cu matura. Daca fugea bestia si venea spre noi? Inspir, expir, imi adun curajul si zbaaaaaaaaaaaang! In secunda urmatoare nu mai era nici urma de insecta diabolica pe perete.
Duc repede matura la locul ei si incerc sa imi vad de viata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Recunosc ca eram si un pic mandra de mine fiindca mi-am invins teama de bestie pentru a-mi apara copilul. Chiar imi crescuse mult stima de sine, chiar ma vedeam un supererou in pijama, asa ca am decis sa il anunt si pe domnul tati ca are o nevasta tare curajoasa si d-astea. Mandra tare eram de mine. Mandra, am spus.
Nu apuc sa ma bucur mult de victorie, sa deschid o usa, ca imi si accidentez un deget de la picior. Nu va dau detalii, spun doar ca o perioada piciorul meu stang va avea numai patru unghii.
Nu m-a doborat bestia, dar mi-a pus capac usa. Asa supererou…
Tin sa mentionez ca frica de insecte, de reptile, de soareci, de inaltime (si multe altele) sunt frici reale. Nu am calitati de printesa, nici pe departe, nu as simti bobul de mazare de sub saltea, dar cand vine vorba de insecte (alea cu multe picioare), sunt mai delicata decat o printesa din povesti.
Nu astept statui sau sa se scrie despre cat de curajoasa sunt eu, dar am vrut totusi sa povestesc ce mi s-a intamplat, ca sa ma mai simt iar supererou.
Acum, lasand gluma la o parte, cred ca si momentele astea, victoriile astea mici, ne fac ziua mai buna, ne arata ca suntem parinti buni, ca facem ce putem, ca poate ne doboara o usa si ne lasa fara unghie, dar bestia, ah, macar bestia a disparut si nu se apropie de copil.
Voua ce victorii mici va fac ziua mai buna?
Sursa foto: Pixabay
