Copila mea, mereu să te iubești cum te iubesc eu, să te vezi cum te văd eu, să crezi în tine cum cred eu, să știi că ești specială, așa cum știu eu. Copila mea, mereu să știi că vocea ta contează, așa că las-o să se facă auzită, să știi că poți să spui „nu” fără teamă, să știi …
Cu mult înainte să vii tu pe lume, mi-am pierdut aripile. Erau doar cicatrici în locul lor și simțeam cum locurile încă dor. Nu mai știam cum să visez, cum să fiu eu, cu pumnii strânși și unghiile-n carne mă vedeai mereu, cu lacrimi uscate pe gene, adunate-n suflet, udandu-mi fiecare zâmbet. Apoi ai venit tu, copil bun, și-am început …
M-au citit ca pe-o poezie pe care n-au inteles-o, asa ca au inchis cartea si au aruncat-o. Nu mi-au dat nicio sansa, mai erau cuvinte de citit, lucruri de inteles, dar nu au mai avut rabdare, nu am fost cum s-au asteptat ei, asa ca m-au aruncat undeva, departe. Mai dadeau de mine din cand in cand si atunci ma …
Cred ca mamele au aripi, nu de inger, ci de mama. Cu ele isi protejeaza puii de lumea-ntreaga daca e nevoie, zi dupa zi, cu iubire, rabdare, daruire. Poate nu sunt aripi de inger, poate nu se vad, poate nu sunt perfecte, dar aripile mamelor sunt. Acolo. Tu, mama, uita-te un pic la spatele tau, si spune-mi, nu vezi cum …
Poate ii porti alunita de pe obraz ori culoarea ochilor ca cerul, poate porti ca ea in tine un vis ce-ti freamata in vene, dar tu inca mai ai aripi ca sa ajungi la el, in timp ce ea, mama ta, are in locul lor cicatrici. Ei i le-au taiat… timpul, oamenii, frica, durerile prea multe. Cine mai stie? Ii …
Cred ca oamenii au aripi. Se nasc cu ele. Nu stiu daca sunt aripi de inger. Poate sunt numai de oameni. Dar sunt aripi care ne ajuta sa ajungem sus, la visul nostru, sa trecem prin viata zburand frumos, lin, linistiti. Atat de usor se pot frange aripile copiilor! Sunt aripi pe care multi le pierdem. In timp. Ajungem sa …
