Noaptea începuse să-și coboare mantia în jurul nostru, căldura zilei se risipea și îi lua locul o răcoare plăcută. Eram afară, iar puiul de om, în papuceii albaștri, alerga în jurul nostru. O bucurie sinceră și plină o făcea să râdă, iar râsul ei părea o melodie dedicată copilăriei și fericirii. Ținându-ne de mână, eu și omul mare ne priveam …
