Am trecut de la de ce-uri la un fel de ce-ar fi (fost) dacă-uri. Și dacă nu răsare soarele? Și dacă nu mergem astăzi în parc? Și dacă… (orice)? Într-o zi, nu mai știu cum a început discuția, m-a întrebat: Și dacă nu aveai un copil? I-am răspuns atunci, pe scurt, că aș fi fost tristă și mi-ar fi fost …
Planul era să mergem la țară de Paște, dar de multe ori, în special în ultime vreme, ni s-a arătat că planurile pe termen lung nu ies așa cum ne-am dori. Așa se face că vineri am ajuns la țară cu mic, cu mare. Fiecare cu dorul lui. Mie mi-era dor să simt primăvara în adierea vântului, în parfumul delicat …
– Pe tine cine te-a născut? m-a întrebat puiul de om. I-am răspuns. – Și eu unde eram? – Tu nu erai născută atunci, pui. – Și ți-a fost dor de mine? – Sigur că mi-a fost. Da, chiar mi-a fost dor de copilul meu. Dinainte să înceapă să-mi crească sub coaste, dinainte să știu că voi fi mamă, sau …
Știi că va veni și ziua aia, chiar dacă preferi să nu te gândești prea mult la ea, ca să nu te strângă deja inima de dor. Știi la ce mă refer? La ziua aia în care vei deschide brațele, ca niște aripi, dar nu ca să te înalți spre soare sau stele, ci pentru a cuprinde un suflet mai …
Nu mă lăsa să plâng, mamă, ca să „fac plămâni”. Nu așa devin mai puternici plămânii mei, și nici eu ca viitor om mare. Îți promit că nu o să devin un copil răsfățat dacă mă iei în brațe și mă ții acolo, aproape de inima ta, pe care o cunosc atât de bine, că doar am crescut luni la …
Să te iubesc, să te cresc, să te învelesc când dormi, să te ascult, să te pup, să te țin în brațe, să te adorm lipită de mine, să te privesc și să mă-ntreb dacă ești cu adevărat ruptă din mine, să îți explic, să îți răspund, să te chem, să îți pieptăn părul, să te liniștesc, să te pozez, …
Pântecul tău plin i-a fost casă, brațele tale îl fac să se simtă mereu acasă, vocea ta îi e liniște, privirea ta îi e oglindă și iubire. Mâinile tale îi spală pielea cu miros de viață nouă, de lapte, de săpun pentru copii, de povești și cântece de leagăn, de suflet curat. A moștenit de la tine alunița de pe …
Cine ne mai înțelege pe noi, mamele? Când cresc la noi sub piele, abia așteptăm să se nască, să-i vedem, să le mirosim părul, să îi strângem în brațe, să îi cunoaștem. Apoi ni se face dor de perioada în care în corpul nostru băteau două inimi. Abia așteptăm să crească, să ne jucăm, să ne plimbăm ținându-ne de mână, …
Într-una din nopțile trecute am visat-o pe bunica mea, care nu mai e aici. Peste câteva săptămâni se fac patru ani de când a plecat din lumea asta și îmi place să cred că e undeva de unde ne poate vedea, de unde are grijă de noi și de unde ne iubește și știe că ne e dor de ea …
Când am aflat că-mi crești sub piele, a început să-mi fie dor de tine. Un dor organic, până la durere îmi intra în carne, îmi curgea prin vene. Mi-era dorul cusut de brațele de mamă care voiau să te cuprindă, mi-era cusut de gura care voia să-ți spună numele, mi-era cusut de ochii ăștia căprui nerăbdători să vadă dacă-mi semeni …
