Puiule, Poate peste ani n-o să-ți mai amintești, așa că îți povestesc acum, aici. Și, oricum, timpul care trece peste noi va ajunge să-mi șteargă poate din memorie detaliile, culorile, căldura, parfumul, o parte din emoțiile acelei zile. Prima ta zi la noua grădiniță a fost însorită și caldă, frumoasă, care amintea mai mult de vară decât de toamna pe …
Împreună liniștim dragonii din noi Dacă ziua de azi ar fi o hârtie, aș strânge-o în pumn până s-ar face mică de tot și s-ar șifona bine, apoi aș arunca-o departe ca să nu mai știu niciodată nimic de ea. Ah, ce zi! Cu toții avem zile mai bune și mai puțin bune, evident, iar pentru mine ziua de azi …
Vă mai amintiți prima zi de grădiniță? Prima zi de școală? Așa mici am fost și noi cândva. Cred c-am plâns, ne-am întors privirea după mama și ochii noștri triști o rugau să ne ia acasă, acolo unde totul era familiar, acolo unde era cuibul nostru. Dar la un moment dat, păsările își deschid aripile și părăsesc cuibul. Au o …
Poate ți-a fost greu, mamă, să te desprinzi. Ai fi vrut să-i mai ții mâna mică în mâna ta, să-ți mai îmbrățișezi copilul strâns, încă o dată, înainte de a-l lăsa pentru prima oară într-un loc nou, cu oameni noi. Aveai, poate, lacrimi în ochi când i-ai spus că-l iubești, înainte să te pregătești de plecare, iar copilul, pe jumătate …
A trecut ceva vreme de la ultimul tantrum al puiului de om, genul ăla de tantrum care te face să simți că îmbătrânești 20 de ani în două minute, că ai putea începe și tu să faci fix ca puiul de om, că ai încercat tot ce era omenește posibil și nimic nu a funcționat și altele. Chiar zilele trecute …
Cred că în primele două zile în care a mers la grădiniță puiul de om, eu am fost cea care a avut mai mare nevoie de adaptare. În teorie știam amândouă ce avem de făcut, am vorbit mult despre asta, am și citit povești pe această temă. Copilul părea pregătit. Eu la fel. Cu lecțiile făcute. Și vine ziua în …
Cine ne mai înțelege pe noi, mamele? Când cresc la noi sub piele, abia așteptăm să se nască, să-i vedem, să le mirosim părul, să îi strângem în brațe, să îi cunoaștem. Apoi ni se face dor de perioada în care în corpul nostru băteau două inimi. Abia așteptăm să crească, să ne jucăm, să ne plimbăm ținându-ne de mână, …
In satul in care inca se mai aude ecoul copilariei mele, unele lucruri au ramas la fel. Imi vad reflexia in oglinda, arata ca timpul a trecut si peste mine. Ma uit la cei de varsta mea, acum cu familie, casatoriti. S-au facut si ei oameni mari. Si, totusi, cand trec pe langa unele lcouri de la tara, din satul …
