Un soare blând mângâia ultima parte a dimineții. Lumina lui caldă cădea peste locul de joacă, peste frunzele copacilor legănate de un vânt cu mult chef de joacă, peste chipul copilului meu, creând o imagine care mă făcea să mă întreb dacă e real ce vad, simt și trăiesc, sau doar produsul imaginației mele, ori un vis frumos. Râsul copiilor …
Îi spun să cumpere două sticle de apă, el vine cu una. Îi amintesc să pună în rucsac sticla cu apă a puiului de om și înainte de a pleca amândoi, când îl întreb dacă a luat sticla, îmi spune că nu. Aveam la el în rucsac niște pastile. L-am rugat să mi le lase acasă și, după câteva zile, …
Împreună liniștim dragonii din noi Dacă ziua de azi ar fi o hârtie, aș strânge-o în pumn până s-ar face mică de tot și s-ar șifona bine, apoi aș arunca-o departe ca să nu mai știu niciodată nimic de ea. Ah, ce zi! Cu toții avem zile mai bune și mai puțin bune, evident, iar pentru mine ziua de azi …
Vine o zi când te privești în oglindă și poate-ți descoperi un rid fin, de care nu știai, un fir de păr alb, un chip atât de familiar, care zi de zi te-a privit înapoi din oglinda agățată de perete. Vezi în ochii aceia copilul, femeia, mama, roluri prin care ai trecut sau treci în acest moment. Iar dacă îi …
Eram în parc, o dădeam în leagăn și nu știu cum, am ajuns să vorbim despre mersul pe stradă și-i repetam că încă nu are voie să meargă pe stradă fără noi, trebuie să mai crească înainte de a face asta. Apoi mi-a spus că se va face mare, până la nori, dar nu o să mai poată să o …
Să te iubesc, să te cresc, să te învelesc când dormi, să te ascult, să te pup, să te țin în brațe, să te adorm lipită de mine, să te privesc și să mă-ntreb dacă ești cu adevărat ruptă din mine, să îți explic, să îți răspund, să te chem, să îți pieptăn părul, să te liniștesc, să te pozez, …
De când ne încăpeau sufletele în același corp, noi, copile, suntem mereu împreună. Fie că ne ținem de mână, sau ne purtăm una pe alta în inimă, suntem mereu împreună. Sub umbrela zilelor cu zâmbet, sub umbra nopților cu plânset, sub pomul care-și scutură florile, sub cerul care-și etalează culorile, suntem mereu împreună. În râs colorat, în plâns pe obraji …
Era seară. Eram toți trei în sufragerie, puiul de om își făcea de lucru, iar eu și domnul tati ne îmbrățișam. De obicei, când ne vede îmbrățișându-ne, îi place să vină și ea repede, râzând, să ne completeze îmbrățișarea. Și tare bine și frumos e. În seara aia, eu și domnul tati i-am făcut loc între noi, și la un …
A mai trecut o zi printre noi, uite, ni se scurge printre degete, ne rămâne puțin prinsă în păr, agățată de haine, de cuvinte care ne staupe buze, nerostite. A mai trecut o zi prin noi, grăbită, frumoasă, grea, perfect de imperfectă, cu râs de copil în casă, cu tălpi mici, goale, care aleargă pe parchet, cu o pereche de …
Uite, mi-au rămas câteva firimituri din apus pe gene. Sunt un pic sărate acum de la lacrimile astea de emoție uitate în ochii mei căprui. Uite, se înnoadă apusul cu o lacrimă şi-n îmbrățișarea asta a lor stranie, dar de neuitat totodată e frumusețea vieții ce ne aleargă prin vene şi ne bate în piept Tic, tac Tic, tac. Se …
