Azi te-am privit si-am plans putin, asa cum plang mamele cand vad c-al lor copil a mai crescut un pic. E un plans in care sunt amestecate amintiri si doruri, bucurii si lacrimi, nopti nedormite, frici risipite, pupici lasati pe frunte, recunostinta ca-ti sunt mama, ca m-ai ales pe mine din lumea-ntreaga, sa te port sub piele, sa te tin …
Cum poti tu, om mare, sa lovesti si sa imbrancesti copilul, o mana de om ce sta in fata ta si te priveste, neintelegand de ce. Cum poti tu, om mare, sa ii spui cuvinte grele, care-i ajung drept in sufletul inocent si ii fac rani, il dor? Cum poti tu, om mare, sa nu vezi ca ai in fata …
Un lucru care ma deranjeaza foarte tare este incapatanarea oamenilor mari de a nu respecta dorintele puilor de om cand vine vorba de pupat obraji, manute, sau de tinut in brate. Doar pentru ca puiul de om nu este adult, doar pentru ca nu iti ajunge nici macar pana la buric, nu inseamna ca tu trebuie sa decizi pentru el …
Am clipit o data, de doua, de trei. de mai multe ori si intre acele clipiri ai mai crescut un pic si inca un pic si inca un pic. Ti-a crescut parul ca mierea si s-a ondulat un pic apoi un pic mai mult si inca un pic. Pic cu pic te-ai inaltat, ai invatat una apoi alta si tot …
Timp, mai lasa-ma putin sa o strang in brate asa mica, sa imi cuprinda degetul cu toata manuta de om in miniatura, sa se bucure de copilarie la adapostul inocentei, departe de grijile de om mare. Timp, mai lasa-ma putin sa-i fiu mama care poate orice, sa ma vada invincibila, frumoasa, cea mai buna. Mai lasa-ma putin sa fiu mama …
