Zilele trecute am venit la țară cu puiul de om, iar domnul tati a rămas la București. A venit aseară și el la noi. Având în vedere ceea ce se întâmplă nu departe de noi, de când a început războiul, simțeam atât de dureros golul ăla pe care îl simt de fiecare dată când noi două venim la țară, iar …
A fost o vreme în care credeam că frica este o dovadă că sunt un om slab. Și observ că sunt destui cei care încă mai cred asta. Dar nu mi se pare că este o dovadă a slăbiciunii. Frica este normală. Face parte din noi și cred că ar trebui să o vedem, să o acceptăm, să o înțelegem …
De mai bine de doi ani ne luptăm cu un virus care ne-a ținut în case, ne-a îmbolnăvit, ne-a speriat, ne-a schimbat viața în moduri la care nu ne-am fi gândit, unora le-a luat chiar oameni dragi. Acum a început o altă luptă, a oamenilor. Speram să nu se ajungă aici. Credeam că nu se va ajunge aici. Și, totuși, …
Eram la spital cu puiul de om. Tocmai aflasem că i se recomandă internarea, că are faringită streptocociă, are nevoie și de perfuzie. Asta venea după scurta perioadă în care a făcut febră înainte de a ajunge la spital, după griji, frici, după o noapte cu numai o oră de somn, după o dimineață în care mi s-a făcut pur …
Cred ca unii oameni nu vor invata nimic din tot cosmarul asta. Pentru altii, insa, viata va fi diferita dupa ce se va termina pandemia. Cred ca vor fi unele lucruri pe care nu le vom uita, pe care le-am inteles in toata perioada asta. Viata dupa pandemie va fi diferita, dar sper ca in sens bun. Cum cred/sper ca …
