Nu credeam că e omenește posibil să iubești atât de mult, de intens, cu fiecare respirație și bătaie a inimii, cu toată ființa ta. Apoi am devenit mamă și am cunoscut o iubire cum alta nu e. Și-mi spuneam că mai mult de atât nu ai cum să iubești, dar pe zi ce trece îmi dau seama că se poate. …
În brațele mici, ce mă curpind, în respirația ta, în vocea caldă și calmă, în zâmbetul tău ce-mi colorează lumea care cândva mi-era doar în alb și negru, în fiecare bătaie a inimii tale simțită-n palmă sau sub ureche când îmi lipesc obrazul de burtica ta, în fiecare clipire a genelor lungi pe care le-ai moștenit de la tatăl tău, …
Mă bucur tare când văd că acum tații petrec mai mult timp cu ai lor copii, spre deosebire de tații de pe vremea copilăriei mele, care nu erau la fel de implicați. Mă bucur atât pentru tați, cât și pentru copii. Văd la noi cum s-a creat o relație frumoasă între puiul nostru și tatăl ei, o relație care devine …
Uite, mamă, cât de frumoasă e luna, întind uneori mâna și mă-ntreb dacă pot ajunge la ea. Nu, nu te ridica de lângă mine, nu pune scări peste scări, nu trebuie să mi-o aduci de acolo, nu am nevoie de ea, am nevoie de mama mea, aici, lângă mine, să privim luna-mpreună, cu mâna mea mică în mâna ta. Ce …
Am mai povestit pe aici că puiul de om iubește puii și găinile. Când mergem la țară, înainte de orice merge să vadă păsările. Zilele trecute, când eram la țară, i-au propus ai mei să meargă în parcul de acolo. E nou și tare încântați sunt de el. Zice copilu’ că vrea în parc, dar nu cu oricine. Cu mama, …
Mamă, tată, mereu veți fi părinții mei. Chiar și atunci când voi avea părul albit de timp, când fruntea îmi va fi brăzdată de riduri pe care se pot citi încruntări și curiozități, când în jurul gurii mi se vor vedea cutele zâmbetelor care mi-au trecut pe buze ani de-a rândul. Veți rămâne părinții mei indiferent de vârsta din buletin, …
Ea și el… o mamă și un tată. Ea stă pe o parte a patului, el pe partea lui. Ea vrea să îi vorbească, i-ar vorbi și el, dar parcă nu mai știu cum. Ea se simte singură uneori, la fel se simte și el. Ei îi e dor de ea, lui de amândoi. Ea plânge uneori, el o privește …
A fost o vreme-n care am fost și eu copil, și-atunci Crăciunul era o poveste albă, cu un moșuleț magic și-ai lui reni, era o poveste frumoasă, cu colinde și colindători, cu mere, covrigi și nuci în plasă, cu miros de brad și de cozonac în casă. Acum, Crăciunul pare-o zi de primăvară, sub tălpi nu se mai aude scârțâind …
Când unii au plecat de lângă mine, sau n-au avut timp să se uite spre mine, el a rămas, el s-a uitat. Când m-am simțit singură pe lume, de mamă și de tată uitată, certată, umilită, privită ca și când aș fi fost greșită, el a rămas, el nu m-a uitat, el m-a văzut așa cum sunt și n-a plecat. …
Săptămâna trecută s-au împlinit trei ani de la cununia noastră civilă, dar pentru că ba nu am avut timp, ba nu m-am simțit bine, nu am reușit să scriu până acum un articol despre asta. Mă uit în urmă și am senzația că a trecut o viață de când am devenit soț și soție. Ultimii trei ani au fost plini, …
