Peste ani, cand timpul scurs mi se va citi, pe frunte, in coltul buzelor, in ochi, in cuvinte, de-ar fi sa uit cum ma numesc, si multe alte lucruri, vazute, simtite, auzite, nu as vrea decat sa pot sa-mi amintesc anii astia din urma, si cei ce vor veni langa copilul meu, minunea pentru care inima-mi zambeste-n piept. Sa nu …
A mai trecut o toamna, ni s-a asternut pe cutele de pe frunte, pe cele din jurul buzelor. Ne-a curs pe obraji, sarata, de la bucurii, de la tristeti, ne-a desenat zambete pe fata, sperante in suflete. A mai trecut o toamna, au mai dansat frunze colorate cu vantul, cu pamantul, cu ploaia, cu gandul, cu poezia. A mai trecut …
Mai cade… o frunza, o lacrima, o ploaie de toamna. Mai trece… o zi, un zambet, un gand, o teama. Creste… o viata sub piele, o speranta, o lume intreaga. Se naste… o iubire noua, un copil, o mama. Se traieste… frumos, bine, usor, greu, razand, plangand, ca mama, ca tata, ca pui de om, ca intr-un vis senin. Trece… …
Lasa-ma sa fiu toamna, sa imbrac lumea in poezie, in culori, in melancolie, in noapte tarzie. Lasa-ma sa fiu toamna, sa aduc ploaie pe lume sa spele sufletele imbaciste, de durere, de tristete, de grija, de lacrimi neplanse. Lasa-ma sa fiu toamna, sa pictez lumea in culori, sa fiu artist, nestiut, nevazut, sa am capul in nori. Lasa-ma sa fiu …
Ceata imbratiseaza dimineata cu miros de cafea si somn pe gene. Toamna imbratiseaza copacii, azi imbracati in galben, sau un pic mai rosiatici. Mama isi imbratiseaza copilul cu priviri inlacrimate de recunostinta, iubire, de dor de ieri, de azi, de maine. Soarele imbratiseaza pamantul cu raze caldute, cu rasarit si apus de poezie. Ploaia imbratiseaza case si oameni visand sub …
Se dezbraca de frunze copacii, una dupa alta. Rand pe rand, rosiatice, ruginii, ingalbenite, verzi sau portocoalii, toate valseaza in aer apoi se astern pe pamant. Se dezbraca timpul de ore si noi ne dezbracam de timp. Imbracam acum o alta toamna, colorata de mana unui artist nevazut, nestiut, dar atat de priceput! Imbrac toamna din nou, o respir cu …
Port toamna in mine de 28 de ani de cand am respirat-o prima data. Sunt un copil al toamnei si uneori cred ca am fost sau inca sunt insasi toamna. Am fost pe rand copacul cu frunze ruginii, dezgolit de timp si de vant, am fost soarele ca portocala ce-ncalzea prea timid, prea putin, oameni si pamant. Am fost pasarea …
Sunt zile cu parfum de toamna si frunze leganate de vant, dansand in aerul tomnatic, rece, pana cand ajung covor, pe pamant. Sunt zile de poveste care mi se lipesc de suflet, ca o haina, ca o piele, sa-mi fie amintire si scut. Sunt zile frumoase, cu noi trei, copil, mama si tata, jucandu-ne, razand mult, fiind cu totii copii …
E toamna in mine, imi alearga prin vene si-mi bate in piept ca vantul ce sufla frunzele ruginite de timp. E toamna in mine pentru ca in zi de toamna m-am nascut atunci, o zi ca oricare alta pentru altii, dar prima mea zi aici. Prima zi in care am respirat toamna, am simtiti bratele mamei, prima zi in care …
Iti multumesc, copile! Era toamna afara si-n mine Bateau inimile noastre pline. A mea, tramurand de emotie, de dor Asteptand sa te cunosc pe tine, odor. Era toamna afara cand ai venit pe lume O zi in care totul a fost despre tine: Manute mici, oraji plinuti si pielea fina, Copil crosetat din iubire, nascut intr-o zi senina. Mi-era dor …
