Umerii mamei sunt uneori scuturati de lacrimi, de dureri numai de ea stiute, de doruri ce-i fac sufletul ghem, de frici, de tristeti, in noptile tarzii, in diminetile cu rasarit de poezie, cu ploi reci, cu ganduri ce dor pana la carne. Aceiasi umeri se elibereaza de poveri, devin usori, ca respiratia, ca linistea din suflet, cand puiul de om …
