Nu mi-e străină, însă au fost perioade în care credeam că mă ocoloește ori a uitat drumul spre mine. Uneori am crezut că ea e legată de un e-mail care nu mai ajungea la mine, de un telefon pe care nu îl mai primeam, de oameni, de întâmplări din trecut ori din viitor. Câteodată mi-a fost frică de ea, așa …
Noaptea începuse să-și coboare mantia în jurul nostru, căldura zilei se risipea și îi lua locul o răcoare plăcută. Eram afară, iar puiul de om, în papuceii albaștri, alerga în jurul nostru. O bucurie sinceră și plină o făcea să râdă, iar râsul ei părea o melodie dedicată copilăriei și fericirii. Ținându-ne de mână, eu și omul mare ne priveam …
O vezi ținându-și de mână copilul în magazin. E atât de liniștit și ascultă ce îi spune mama lui. „Eu sigur fac ceva greșit. Copilul meu ar face un tantrum în magazin”, îți spui. Ce nu știi este că acel copil, înainte de a pleca din casă, a făcut un tantrum de toată frumusețea pentru că voia să poarte ghetele …
Pântecul tău plin i-a fost casă, brațele tale îl fac să se simtă mereu acasă, vocea ta îi e liniște, privirea ta îi e oglindă și iubire. Mâinile tale îi spală pielea cu miros de viață nouă, de lapte, de săpun pentru copii, de povești și cântece de leagăn, de suflet curat. A moștenit de la tine alunița de pe …
De fiecare dată când știu că urmează să nu ne vedem pentru câteva zile, simt așa, ca un gol, undeva în piept. Știu că sunt numai câteva zile, că trec repede, și cumva gândul ăsta mă ajută. Dar acum e diferit. Acum mi-a fost teamă și mi-am spus în sinea mea că sper ca astea să fie singurele noastre despărțiri …
Miroase a verde crud și a cireș înflorit, miroase a zâmbet cald, de copil fericit, miroase a viață oriunde în jurul meu, miroase a liniște lângă copilul meu. Miroase a soare și-a raze rătăcite în păr, miroase a zbor de rândunică și a albastru din cer, miroase a iubire, pentru tine, copile. Miroase a apus târziu, roșiatic, miroase a vânt …
Ai desenat peretii cu pixul si cu rasul tau ca un curcubeu si-ai facut din casa acasa, copile. Ai inceput sa ne desenezi zambete pe buze cu colturile lasate, fericirea in sufletele de oameni mari care au uitat sa se joace, ai desenat soarele in zilele innorate, luna in noptile prea intunecate, ne-ai colorat vietile traite in general in alb …
Cum sa nu iubesc manutele astea, care-mi mangaie obrazul, se transforma intr-un leu fioros care ma gadila, coloreaza peretii, inimi, zile, vieti? Cum sa nu iubesc ochii astia, senini ca cerul, de o bunatate care topeste si cele mai inghetate inimi? Cum sa nu iubesc piciorusele astea care alearga toata ziua, te aduc spre mine cand ti-e dor? Cum sa …
De cate ori nu ai auzit sau nu ai spus chiar tu “N-am timp!”?. Da, asa este, nu avem timp mereu, suntem contra cronometru. Ne grabim, ne plangem ca nu ne ajunge timpul sa facem totul, orice. Si in graba asta, din dorinta de a castiga timp, pierdem. Ce pierdem? Timp petrecut cu oamenii dragi noua. Pentru ca acesta mi …
Poarta basma de cand o stiu. Treptat, pe vreme ce anii au trecut, vederea i-a slabit, asa ca a inceput sa poarte ochelari si, de cativa ani, o vad mereu mergand sprijinindu-se intr-un baston. Anii grei, pe care ii poarta in spate, o impiedica sa mai mearga ca inainte. Bunica e un izvor de povesti pe care le spune cum …
