Tata nu te-a purtat nouă luni în pântec,
dar îți cântă, de leagăn, un cântec.
Nu te-a născut,
dar cu dragoste mereu te-a crescut.
Nu ți-a putut oferi lapte matern,
dar în sufletul lui vei fi, etern.
Nu poate să-ți gătească cea mai bună supă,
dar oricând cu tine se joacă.
Tata, ca și mama, te iubește mult, copile,
și-ntregul univers iubirea lui nu o poate cuprinde.
Tata te ține în brațe cât e nevoie,
până trece coșmarul sau orice durere.
Tata te ține de mână pe stradă
și oricând va fi nevoie, în viață.
Tata te-nvață lucruri multe
ce-n viață pot să te ajute.
Tata e liniște când în tine e furtună,
îți dă pupici pe frunte, îți spune ”noapte bună!”.
Tata devine uneori copil când vă jucați împreună
și descoperi cum era înainte ca adult să devină.
Tata-ți piaptănă părul, învață să-ți facă și codițe,
și-ntreaga viață-nvață cum să te crească pe tine.
Și lui îi e frică uneori pentru tine,
dar din frică își face curaj, ca să te ajute.
Sursa foto: Pixabay
