Ultima data cand am fost la tara cu Maria, copilului i s-a adus la cunostinta faptul ca ma-sa a invatat-o in brate. Cred ca toate mamele se confrunta cu discutiile legate de copiii care sunt tinuti in brate.
Da, imi tin copilul in brate. Nu in fiecare secunda a zilei, pentru ca, oricat as trage de fiare la sala, probabil mi-ar pica mainile carand in brate aproape 9 kilograme. Copilul sta si singur, pe pat, in patut, in scaun, in carut si asa mai departe. Dar sunt si momente in care nu-si doreste altceva decat sa fie in bratele mamei. Sau ale altcuiva daca mama nu este disponibila atunci.
Ridica manutele grasute si asa transmite ce vrea. Daca asta vrea, asta primeste. Simte nevoia sa fie mai aproape de mama ei, sa ii auda inima batand, asa cum s-a intamplat timp de 9 luni cat a crescut in pantecul ei. Vrea sa se simta iubita, ocrotita. Si unde este mai bine decat in bratele mamei tale?
Nu-mi fac griji ca se va invata in brate
Acum nu ma mai aprind la fel de tare ca inainte cand mi se atragea atentia asupra unui lucru sau asupra altuia. Am observat ca oamenii vor continua sa comenteze indiferent ce faci. Si nu au decat sa faca asta!
Intre timp, eu o sa-mi tin copilul in brate de cate ori vrea sau de cate ori pot si vor muschii mei care incep sa prinda putere de la sala. Nu-mi fac griji ca se va invata in brate si va ajunge la 10 ani sa stea tot atarnata de gatul meu. Am observat ca devine Maria mea din ce in ce mai independenta, nu mai sta la fel ca inainte in brate. Daca vede ceva ce o atrage, uita si de imbratisarea mea. Si uneori imi doresc sa o tin ca inainte, cand era un bebe mic, mic, mic, atat de mic incat o credeam prea fragila. Mi-e dor sa o tin lipta de mine. Acum nu prea se mai poate asta. Chiar daca vrea in brate, manutele si piciorusele ii sunt foarte active. Doar cand e foarte obosita sau are un anumit disconfort sta un pic lipta de mine, fara agitatia specifica ei, care tare ne amuza si ne place.
Iubesc fiecare imbratisare pe care i-o dau si as vrea sa fie mult mai multe. N-am invatat-o in brate, dar i-am aratat ca de fiecare data cand simte nevoia sa fie mai aproape de mine sunt acolo, pentru ea. Mi se pare firesc sa se intample asta, atata vreme cat nu ma retine nimic si ii pot oferi imbratisarile de care are nevoie si o pot purta in brate chiar daca si-a triplat greutatea de la nastere pana acum.
Cand l-am auzit pe tata spunandu-i Mariei: “Te-a invatat ma-ta in brate!”, voiam sa ii spun toate lucrurile astea. Dar am ales sa nu o fac. Si au mai fost si altii care au avut grija sa imi transmita ca nu e bine sa imi tin copilul in brate. Fiecare are mentalitatea sa si isi creste copilul asa cum considera ca este mai bine. Atata vreme cat vad ca cea mica nu vrea numai in brate in fiecare secunda, nu imi fac griji. Stiu ca trebuie sa fie si independenta si o ajut sa fie si independenta asa cum pot si cum cred ca este mai bine. Caci stiu ca nu va putea sa stea toata viata langa fusta mamei (mai ales ca eu nu port fuste). 😀
Primele analize ale bebelusului
Cum e sa pleci undeva cu bebe. Iata ce contine bagajul copilului
Sursa foto: Pexels