Te grăbești să crești, copil bun,
dar mai lasă-mă puțin în brațe să te țin,
mai stai cu capul lipit de pieptul meu,
mai lasă-mă să-mi plimb degetele prin părul tău.
Mai lasă-mă să te privesc așa mică,
mai lasă-mă să-ți fiu partener de joacă,
mai ține-mă de mână, strâns, să nu mă pierd de tine,
prea mult te-am așteptat, prea dor mi-a fost de tine,
dinainte chiar s-alegi să vii pe lume.
Te grăbești să crești, copilul meu,
dar mai lasă-mă puțin să fiu doar eu
cea care poartă-n spate griji și frici,
tu doar bucură-te de ce avem acum, aici.
Mai lasă-mă să fiu mâna ce-ți mângâie obrajii mici,
mama care-ți lasă pe frunte pupici,
mai lasă-mă puțin să te port prin casă în brațe,
mai lasă-mă să-ntind brațul spre stele,
tu ai încredere că ți-aș putea face un colier din ele.
Te grăbești să crești, copil iubit,
așa, cu toții ne-am grăbit,
te grăbește timpul, care nu are răbdare,
te grăbește ziua, ce se transformă-n noapte.
Și-n toată graba asta, eu o să fiu aici,
chiar dacă brațele mele îți vor rămâne mici,
o să te-ndrum, o să te-nvăț, o să te chem, o să te las să pleci
pe-al vieții tale drum, ca să trăiești, să iubești, să crești,
să fii cine trebuie să fii,
iar eu voi aștepta mereu ca din când în când acasă să revii.
Sursa foto: Unsplash (Kelly Sikkema)
