N-au trecut multe răsărituri
de când îmi umpli inima și gânduri,
de când mi-ai crescut în pantec,
de când îți ascult vocea, ca un cântec.
Și, totuși, parcă te știu dintotdeauna,
și parcă te iubesc din multe vieți, nu doar dintr-una,
parcă mereu ai fost aici, cu mine,
parcă de multe vieți ne știm prea bine.
Poate pentru că ești o bucată din mine,
poate pentru că toată viața te-am așteptat pe tine,
poate pentru c-ai adus sens și culoare,
într-o inimă ce trebuia umplută cu iubire.
Poate pentru că și tu m-ai așteptat pe mine,
poate m-ai visat, m-ai iubit chiar dinainte
de a-mi aparea sub piele și apoi în brațe,
aducând cu tine-n lumea asta visuri și speranțe.
Te-mbrățișez strâns și mi se pare
că nu-i deloc o întâmplare,
că-mi eștii fiică și-ți sunt mamă
că ne cunoaștem parcă de o viață-ntreagă.
Ești bucata din mine pe care n-o găseam
când râsă și plânsă prin viaț-o căutam,
dar m-ai găsit tu pe mine, copil bun,
și cu tine în brațe amintiri și fericire adun.
Da, te iubesc dintotdeauna,
te visam când mă veghea luna,
te-așteptam cu inima zdrobită de oameni și de viață,
care, de când ești lângă mine, e mai fericită.
Da, te știu dintotdeauna, copilă,
cu privirea albastră, cu inima senină,
cu voce blândă, caldă,
și-n suflet cu lumină.
Sursa foto: Pexels (RODNAE Productions)